Povestea din Anticarul, de Julian Sanchez, începe în Barcelona zilelor noastre. Anticarul Antur Aiguader a invitat trei prieteni în magazinul său, seara, după ce închisese prăvălia, la o cafea bună și un coniac și mai bun. Cei patru obișnuiau să se întâlnească astfel în fiecare săptămână, când în magazinul unuia, când în al altuia… Și, în timp ce stăteau la taclale, Artur s-a lăudat că achiziționase niște chestii interesante, printre care o bibliotecă veche ce aparținuse unei familii nobile, familia Bergues. Printre volume a găsit și un soi de registru, ce aparținuse familiei Casadevall. Primul Casadevall cunoscut în istorie fusese ajutorul arhitectului șef care construise catedrala din Barcelona. Registrul Casadevall (așa îl numise anticarul) era scris în latină, iar pe marginea filelor erau adnotări în catalana medievală.
Cei patru admiră registrul respectiv și descoperă un fragment ciudat: ”locul obiectului este, prin urmare, un mister care trebuie păstrat de acest maestru, chiar cu prețul vieții…”. Se 
amuză cu toții la gândul că Artur Aiguader se va chinui să încerce să rezolve enigma… apoi oaspeții pleacă, făgăduindu-și să se reîntâlnească după o săptămână.
O discuție avută de Artur cu unul dintre prietenii săi ne lasă să înțelegem că anticarul avea un conflict cu un individ suspect, poreclit ”Francezul”…
În ziua următoare, anticarul a studiat documentul și l-a identificat pe autorul acestuia, un Casadevall ce fusese arhitect șef între 1398 și 1424. Dar nu și-a dat seama cine era autorul notelor. A lucrat până noapte târziu, apoi, cuprins de o spaimă mai degrabă instinctivă, a desprins filele din coperta originală și le-a prins în coperta unei cărți banale, aflată în prăvălia sa. Iar coperta originalului și filele aflate inițial în coperta cea nouă le-a aruncat într-un coș de gunoi de pe stradă, astfel încât nimeni nu avea cum să știe că manuscrisul Casadevall era ascuns printre cărți lipsite de valoare, părând a fi una dintre ele.
Spre dimineață, a trimis o scrisoare fiului său – a cărui imaginație bogată îl făcuse să ajungă scriitor – în care îi povestea câte ceva despre manuscrisul cel ciudat. Apoi s-a întors în magazin și a continuat să studieze registrul. Când s-a înoptat, a ascuns din nou cartea printre cele cu care semăna și s-a pregătit să plece.
Atunci, în prăvălie a intrat o umbră… care, după o scurtă discuție, l-a ucis pe Artur.
După trei zile, Enrique, fiul adoptiv al lui Artur, s-a întors dintr-o croazieră și, ajuns acasă, a găsit o scrisoare de la tatăl său. În ultimele rânduri ale misivei, acesta îi spunea că a descoperit ceva incredibil și încheia spunându-i că, dacă i se va întâmpla ceva, să caute volumul întâi din Exercițiul perfecțiunii, pe un raft din magazin, și acolo va găsi informația necesară pentru a-i continua cercetările.
Apoi, când se gândea amuzat la încercarea bătrânului de a fi interesant, a sunat telefonul. A răspuns: era fosta sa soție, Bety, care i-a spus că Artur fusese ucis.
Și astfel începe o aventură extraordinară, care se va desfășura în Barcelona, printre monumentele arhitecturale ale capitalei catalane.
Enrique va încerca să rezolve misterul uciderii tatălui său adoptiv, dar va încerca să afle și secretul ascuns de manuscrisul Casadevall (care îl așteptase cuminte pe raftul unde fusese ascuns de Artur). Ajutat de Bety – care va încerca nu numai să afle ce ascundea registrul, dar și să-și recâștige soțul pe care-l iubea încă – și de prieteni ai săi sau ai lui Artur, tânărul scriitor se va pomeni implicat în secrete străvechi – din perioada expulzării evreilor din Spania – va descoperi că enigma manuscrisului e mai complexă decât credea și că trebuie completată cu un secret nedezlegat al unei anchete a Inchiziției…
… iar apoi lucrurile încep să se limpezească odată cu descifrarea notelor scrise în catalană. Dar aceste note devin inteligibile doar pentru că acela care le înțelege aflase – de la un bătrân savant israelian – de existența Pietrei lui Dumnezeu. Un secret din Evul Mediu, un secret care putea să-i dea deținătorului său o putere deosebită…
Julian Sanchez e la primul său roman. Dar acest roman e atât de bine scris, încât pare opera unui maestru. Avem de-a face cu ceva ce-i mai mult de un simplu thriller – pentru că adevăratul erou al cărții e Barcelona, e orașul acela cu o tradiție străveche, bogat în monumente și în oameni ce-l iubesc.