Filosofia contemporană nu are tocmai reputaţia de a constitui o lectură agreabilă. Când nu coboară în zona conceptelor greu de înţeles de neofiţi, ea problematizează crizele secolului şi inventariază căderile condiţiei umane. În restul timpului, pulverizează unitatea originară a omului, pe care îl sparge într-o mulţime de fiinţe unilaterale: omul economic, omul social, omul limbajului, omul politic, omul estetic ş.a.m.d.
Cartea clasică a lui Roger-Pol Droit, Maeştrii gândirii. 20 de filosofi care au construit secolul XX contrazice, însă, această imagine neprietenoasă a filosofiei actuale. Fără să coboare ştacheta ideilor, autorul ei găseşte o cale de acces în intimitatea gândirii şi existenţei a 20 de oameni care, altfel decât politicienii sau militarii, au influenţat în chip decisiv secolul trecut şi, implicit, lumea în care trăim.
Unii dintre aceşti 20 de gânditori nici nu sunt, la drept vorbind, filosofi. Sau doar filosofi. Henri Bergson şi Sigmund Freud sunt (şi) străluciţi scriitori, Bertrand Russel e om al ştiinţelor exacte, iar Mahatma Gandhi e prea înţelept ca să fie, fie şi pentru o secundă, filosof. Alţii, ca Martin Heidegger şi Hannah Arendt, se poziţionează diametral opus, din punct de vedere moral, faţă de o realitate care nu e nici ea din cale-afară de filosofică: Hitler. În sfârşit, alţii, ca Sartre, sunt tot mai contestaţi în zilele noastre, în timp ce steaua altora (Merleau-Ponty, Quine), continuă să crească, însă pe un cer tot mai îngust şi mai îndepărtat de consumatorul obişnuit de cultură. 
Pe toţi aceştia – şi pe alţii în plus: William James, Edmund Husserl, Ludwig Wittgenstein, Albert Camus, Louis Althusser, Claude Lévi-Strauss, Gilles Deleuze, Michel Foucault, Emmanuel Levinas, Jacques Derrida, Jürgen Habermas –, Roger-Pol Droit îi pune într-o fabulă. Ma mult literară şi politică decât filosofică. O fabulă în care discursul despre înţelepciune poate duce la înţelepciune, dar şi la ne-înţelepciune. Poate duce la o raţiune mai bună sau la pulverizarea oricărei urme de raţiune. Poate înrâuri constructiv sau distructiv o ţară, o societate, o cultură.
Ceea ce contează, este că autorul este convingător în a arăta că, deşi nivelul general de cultură a scăzut constant în secolul trecut, deşi dezbaterea publică a fost acaparată de extremisme politice şi de crize, deşi consumismul a adus cu sine victoria bunurilor concrete (obiectele) asupra celor simbolice (ideile), impactul filosofiei asupra mersului de zi cu zi al societăţii a fost, în secolul care s-a încheiat, imens.
Desigur, nu întotdeauna filosofii şi-au influenţat contemporanii mai ales sau exclusiv prin filosofia pe care au profesat-o. Cel mai adesea, lumea a fost transformată mai degrabă de un soi de reflectare la mâna a doua, prin intermediul gândirii comune sau al sistemelor educaţionale, a acestor sisteme filosofice (şi/sau psihanalitice, sociologice, antropologice etc.). Roger-Pol Droit, cu un remarcabil talent analitic, surprinde exact punctul de intersecţie dintre o foarte elitară gândire filosofică şi curentul popular, social şi politic, punct în care se naşte schimbarea.
Maeştrii gândirii este nu numai o carte care a făcut epocă, întemeind de fapt categoria socială a intelectualului modern. Este, înainte de toate, un adevărat roman poliţist al gândirii, care se citeşte pe nerăsuflate şi cu sufletul la gură, chiar dacă totul se petrece într-un spaţiu simbolic, rarefiat, al conceptelor şi ideilor, iar nu în realitate.