Mi-era dor de Amy Tan, căci pentru mine cărțile ei înseamnă vacanță, lumină, pace și răsfăț. Vă mai amintiți de Clubul Norocoaselor (Polirom, 2005)? A rămas nouă luni pe lista de bestselleruri a prestigiosului New York Times și a fost tradus în aproape 30 de limbi. Acum avem Valea Minunilor (Biblioteca Polirom. Seria Actual), căruia îi doresc măcar același succes ca primului ei roman.
Clubul Norocoaselor a fost nominalizat la National Book Award și National Book Critics Circle Award și a fost distins cu Bay Area Book Reviewers Award for Fiction și Commonwealth Club Gold Award. Romanele Soția Zeului Bucătăriei (1991; Polirom, 2007), Cele o sută de simțuri secrete (1998; Polirom, 2006) și Fiica tămăduitorului de oase (2001; Polirom, 2005) i-au consolidat poziția de autor cu priză la cititori. Amy Tan este, de asemenea, solista formației Rock Bottom Remainders, din care mai fac parte și alti scriitori celebri, precum Stephen King și Dave Barry, și care susține concerte în scopuri caritabile.
În acest nou roman Amy Tan ne duce într-un dans între atmosfera tradiționalistă și cea modernă, între Shanghai și San Francisco, povestindu-ne despre trei generații de femei unite nu doar prin legături de sânge, ci și prin misterioasa pictură Valea Minunilor.
Iată un fragment în exclusivitate pentru cititorii BookMag:
”Mai există un fel de pretendent pe care o să te ajut să‑l eviţi. Sunt precum armăsarii şi nu par epuizaţi niciodată. Cum au terminat, sunt gata să se urce din nou pe tine. Cu ei, nu o să ai putere să te scoli la timp pentru a lua ceaiul alături de invitaţii care ne vizitează pentru prima oară, noile oportunităţi. Nu o să arăţi foarte bine la plimbarea cu trăsura. Şi ştii ce o să spună presa de scandal: oare floarea Violet începe să se ofilească şi să‑şi piardă petalele?
Manierele unui bărbat pot să fie impecabile până ajunge în patul tău. Există un tip de bărbat care crede că poate să comande orice fel de sex, ca felurile de mâncare dintr‑un meniu. Vine cu Cartea pernei1, în care a desenat pe ultimele pagini poziţii ciudate. Una este să ţintuieşti mâinile unei frumuseţi de tăblia patului şi alta este să o atârni cu fundul în sus de candelabru, ca pe o maimuţă. Nu le pasă dacă se prăbuşeşte candelabrul sau dacă frumuseţea îşi dislocă un braţ. Am auzit de o fată care a căzut în cap şi după aceea şi‑a pus hainele invers şi n‑a mai fost niciodată în stare să lege două cuvinte cu sens. Casa n‑a mai putut s‑o păstreze şi nu ştiu pe unde a sfârşit.
Cel mai periculos este Iubitul Ţipetelor Teribile. Nu i‑ar păsa dacă i‑o trag unui porc sau maică‑tii. Majoritatea acestor bărbaţi le vizitează şi pe alea care fac trotuarul. Însă cei înstăriţi îşi permit s‑o tortureze chiar şi pe cea mai faimoasă frumuseţe. Unui astfel de individ îi place să provoace durere femeii – şi nu e vorba de câteva palme peste fund. Cele îngâmfate sunt favoritele lui. Mai întâi îl refuză, dar sunt atrase de averea lui. Cele inocente sunt vrăjite de la bun început. Nu e satisfăcut decât atunci când femeii îi ies ochii din orbite şi nu mai are aer nici să strige după ajutor. Acum câţiva ani, asta a păţit o curtezană din Casa Vitalităţii. Era tânără şi naivă, ca tine, de numai şaptesprezece ani. Le ştia pe toate – nimeni nu putea să‑i spună ce să facă. Demonul a încurajat‑o în aroganţa ei. A rugat‑o să‑i permită să‑i fie servitor supus. A venit încărcat cu daruri şi a dat un banchet în cinstea ei. Servitoarea ei l‑a invitat în budoarul frumuseţii. Dimineaţa, a găsit‑o moartă şi a înnebunit. Nu o să‑ţi povestesc ce a făcut monstrul. Văd deja că eşti suficient de speriată.
Pretendenţii pe care ţi‑i voi găsi eu te vor trata ca pe un crin făcut din jad alb. Unii dintre ei vor fi atât de exagerat de politicoşi, încât o să te plictisească de moarte când îţi vor cere permisiunea pentru fiecare ocheadă sau atingere. Bătrânii bogaţi pot să fie printre cei mai buni peţitori şi clienţi. Au experienţă, sunt generoşi şi ştiu să lase un bacşiş. Le place să fie adulaţi, dar nu au nevoie de laude toată noaptea. O să ştii care sunt aceştia după căldura cu care îi voi întâmpina. „Veniţi şi staţi aici“, o să spun, „locul dumneavoastră favorit de lângă fereastră. Luaţi şi gustaţi, este mâncarea dumneavoastră favorită. Beţi din acest vin, vă va întrema. Violet vă va cânta melodia favorită.“ În dormitor, te vor trata ca pe Zeiţa Milei într‑un templu sfânt. Îţi vor aşeza ofrande pe pântece ca să le acorzi o viaţă mai lungă tulpinii lor. S‑ar putea să trebuiască să‑i ungi cu nişte ierburi ca să le faci tulpina să se ridice, poţiunile pe care le am eu funcţionează aproape de fiecare dată. De multe ori o să adoarmă pur şi simplu, visând la ce nu a putut înfăptui. Le vei povesti ce ai visat tu că au făcut. Bătrânii mai au o trăsătură pozitivă: sunt loiali. N‑o să alerge după flori în stânga şi‑n dreapta. Nu vor să instruiască fete noi în privinţa neputinţelor pe care le au. Singura problemă cu bătrânii este că mai şi mor, uneori chiar brusc. S‑ar putea să‑l ai pe unul din ăştia drept patron şi să‑ţi ofere un salariu frumuşel. Ce zi tristă o să fie atunci când vei afla că fiii lui ard beţigaşe parfumate pentru el la templul familiei. Poţi să fii sigură că soţia lui n‑o să alerge la tine cu banii în dinţi.
Cu toate aceste lucruri în minte, îţi voi alege cei mai buni pretendenţi şi patroni, care îşi vor dori mai presus decât orice să te aibă. Planul meu este să ne plătim datoria faţă de matroană în trei ani sau mai puţin. A plătit mulţi bani pentru tine, Violet. Pe deasupra, unele dintre mobilele şi hainele tale sunt oferite de această casă şi asta înseamnă, în total, cam 150 de dolari – vreau să zic în dolari mexicani de argint, nu în noii bani republicani. Şi nu uita, mai trebuie să plăteşti şi chiria noastră lunară, ca să nu mai vorbesc de partea ta din cheltuielile cu mâncarea şi cu lectica. Aşa că vezi bine de ce trebuie să avem mare grijă cu banii. Unele fete cheltuiesc, cheltuiesc şi tot cheltuiesc, iar datoria lor creşte, creşte şi tot creşte. Când vine momentul să trebuiască să plece, nu mai le rămâne nimic decât lacrimi. Odată ce te vezi scăpată de datorii, poţi să faci cum vrei, atât timp cât îţi plăteşti chiria şi îi dai matroanei o parte din câştigurile tale. Când reuşeşti să economiseşti o sumă considerabilă, putem să ne închiriem o casă a noastră şi să începem o afacere pe cont propriu. Am deja una în minte şi nu e vorba de o casă de flori de opiu.
Cât despre deflorarea ta, aş vrea să obţii un set complet de bijuterii. Cele mai multe frumuseţi se mulţumesc cu două brăţări de aur şi un sul de mătase, cum se oferă de obicei. Dacă o să fie ca mine, o să primeşti mult mai mult de‑atât. Un inel scump sau un colier s‑ar putea să fie suficiente, însă odată ajuns în camera ta,
o să‑i sugerez clientului să sărbătorească oferindu‑ţi şi restul setului. După deflorare, va trebui să muncim din răsputeri ca să strângem noi seturi. Poate o să fie nevoie să închiriem bijuterii de la curtezane mai în vârstă care se agaţă în continuare de acest trai şi au nevoie de bani. Toate acele coliere şi brăţări le vor arăta viitorilor clienţi cât de cunoscută eşti deja. Când un bărbat devine clientul tău, întotdeauna să porţi cel mai preţios set. Să îl lauzi cu generozitate, dar apoi să adaugi şi o mică critică. Spune‑i că rubinele întunecate nu se potrivesc foarte bine cu pielea ta. Pomeneşte faptul că stilul este un pic prea demodat pentru o fată aşa de tânără ca tine. Spune‑i că ai văzut o frumuseţe care purta un set mai modern şi că asta va arăta cât bun gust avea clientul ei. Atunci va avea şansa să‑ţi ofere bijuterii care să fie mai pe placul tău. Dacă nu spune nimic, atunci o să fie ultima seară în care îţi intră în dormitor până când nu găseşte o metodă potrivită de a‑şi exprima admiraţia.”