Britannia Road 22 este o poveste emoționantă despre iubire, despărțire, regăsire, sentimente redescoperite, secrete și regrete. Janusz este un fost combatant polonez în forțele armate britanice, care decide să se stabilească în Anglia după cel de-Al Doilea Război Mondial. Viitorul …
Borgia. Păcatele familiei este o poveste aparent romantică, având ușoare accente dramatice, a cărei protagonistă este Esther, forțată să plece împreună cu mama ei din Spania spre Italia, din cauza prigonirii evreilor de către monarhii iberici, chiar înainte de începutul cumplitei perioade a Inchiziției. Tatăl fetei, un cămătar vestit, pleacă mai devreme spre Roma, pentru a găsi o casă și o slujbă care să-i permită să își întrețină familia exilată.
Clubul de film este un volum atipic de memorii care are un public țintă foarte bine definit: părinții (de adolescenți). Relatează povestea unui cuplu tată-fiu care trece printr-o perioadă dificilă; fiul este din ce în ce mai apăsat de orele petrecute la liceu, tatăl trece printr-o schimbare profesională pe care nu știe cum s-o gestioneze mai bine. Punctul lor de întâlnire este disperarea. Atunci, tatăl - scriitorul și criticul de film canadian David Gilmour adică - are ideea salvatoare pentru fiu: îi permite să renunțe la școală dacă acceptă să vadă împreună trei filme pe săptămână. Așa începe perioada de educație cinematografică a lui Jesse. Fiecare film are un mesaj, fiecare peliculă reprezintă o stare, o operă, o felie de viață – și veți găsi la finalul cărții lista educativă.
Jacqueline Pascarl a scris cartea Cândva am fost prințesă. Coșmarul unei mame pentru a spune lumii povestea sa. O poveste tristă, sfâșietoare, despre o tânără naivă ajunsă prințesa unui sultanat malaezian și apoi fugară din calea furiei serenisimului ei soț. Ca în toate poveștile în care bogatul se luptă cu săracul, el a câștigat, fără să joace corect. I-a răpit pe cei doi copii și mama lor i-a putut vedea abia după 20 de ani. 20 de ani în care a sperat în ajutorul justiției și în dreptatea divină. Inutil! A reușit doar să atragă atenția presei internaționale, dar de această dată nici puterea presei nu s-a văzut.
Sensul nopții. O confesiune este o carte scrisă sub iminența morții, o operă deasupra căreia a stat umbra unui final implacabil. E un roman născut din absența luminii, din dorința de a lăsa o moștenire a cărei efemeritate să se scurgă o dată cu fiecare pagină. Autorul Michael Cox are o poveste la fel de frumoasă și de tristă precum cea a personajului său principal. După ce a absolvit la Cambridge s-a dedicat muzicii, purtând în suflet dorința de a scrie o carte care să celebreze spiritul victorian și maeștrii literari din Evul Mediu până în secolul al XIX-lea (și veți găsi referințe la cărți rare și minunate). S-a dedicat cu adevărat acestui proiect abia când a aflat că o formă rară de cancer îi va răpi vederea în scurt timp.
Adrian Onciu este autorul thrillerelor Cercul Kagan, Afacerea Alzira și Templul negru. Fost jurnalist de investigație, Adrian Onciu face pionierat într-un gen literar dominat până acum doar de traduceri. Un interviu în exclusivitate pentru BookMag:
La prima sesiune a Bacalaureatului 2012 au participat 180.000 de absolvenți de liceu. Rata de promovare, conform declarațiilor oficiale: 43,04%. Examenul despre care se spune că este granița dintre adolescență și maturitate a fost de netrecut pentru peste 100.000 de tineri. Reacțiile pe care le-am văzut la posturile de știri au fost de-a dreptul halucinante: de la extazul puținilor fericiți care au avut 10 pe linie la nepăsarea și nesimțirea celor care au avut mult sub 6. Și dacă proiectăm aceste triste figuri peste cinci ani, n-o să ne mirăm dacă străzile vor fi pline de exemplare colorate din „Dorel și „tanti Maria, doar că fără obiectul muncii. Respinșii acestei sesiuni de bacalaureat vor îngroșa cu nonșalanță rândurile șomerilor patriei, pentru că acesta e planul lor: nici măcar nu mai încearcă la sesiunea din toamnă, țintesc direct forțele de muncă, săracii. Păcat că nu există un sistem de servicii în folosul comunității, am fi avut cu cine să-l susținem, peste tot în țară.
Romanul Cartea şoaptelor de Varujan Vosganian a fost publicat de curînd în Israel, la editura Hakibbutz Hameuchad – traducere de Any Shilon. Lansarea ediţiei ebraice va fi organizată de Institutul Cultural Român din Tel Aviv în luna octombrie a acestui an.
O scriitoare fenomen, care a cucerit lumea în anul în care și-a sărbătorit majoratul, Cecelia Ahern scrie cărți la granița dintre chick-lit și romance. PS Te iubesc a intrat în zeci de topuri naționale de vânzări și a reprezentat atât debutul, cât și primul pas către consacrarea internațională. Un interviu în exclusivitate, în care povestește despre scris, venirea pe lume a celui de-al doilea copil, plăceri vinovate și cărțile sale.
În numele prințesei moarte de Kenizé Mourad nu e un roman pe care să-l citești și să nu-l mai lași din mână. E o carte care îți cere să o lași să respire, să o guști puțin câte puțin, ca pe un desert oriental leșinător de dulce, dar minunat de aromat.
Să încep cu o mărturisire: Zafón este, în perioada aceasta, pe lista scurtă a autorilor mei favoriți. Are multă imaginație, e creativ, personajele lui sunt credibile și acțiunea cărților are o cadență perfectă, nu e nici lălăită, nici făcută pentru ecranizare (deși scriitorul e deja curtat de multe case de film pentru un astfel de demers).
Marian Nazat a devenit cunoscut la începutul anilor 90 drept procurorul al cărui fler descurcă și cele mai încurcate cazuri penale. După câțiva ani a devenit un avocat temut pentru intuiția sa și pentru încăpățânarea de a câștiga proces după proces. Noul mileniu i-a adus o nouă consacrare, cea de publicist în ziarele de mare tiraj. Scrie constant, iar multe dintre materialele sale au fost adunate în volume de eseuri precum cel mai recent, Pe tălpile României. Un interviu în exclusivitate pentru BookMag cu juristul talentat la scris și autorul atent la realitate.