Cea mai controversată operă a lui Carl Gustav Jung, Cartea Roşie, este acum și în România. Cea de-a opta traducere a Cărții Roșii (înaintea celei în franceză, lansată abia acum trei zile) reprezintă cel mai îndrăzneț proiect de până acum al editurii Trei. Mai multe informații despre ediția în limba română, în Jurnalul Cultural din 11 septembrie.
Și iată aici prezentarea excepționalei apariții publicistice, făcută chiar de către Sonu Shamdasani, editorul Cărții Roșii.
Celebrul jurnal ilustrat la care Jung a lucrat timp de 16 ani a avut o naștere dificilă și o istorie tumultoasă. Anul 1913 a fost crucial în viaţa lui Jung. Atunci a avut, pe parcursul câtorva luni, o viziune apocaliptică recurentă care s-a dovedit a fi premoniția asupra declanșării Primului Război Mondial. Revenirea acelor imagini a fost punctul de pornire pentru o nouă etapă din cariera lui Jung, aceea în care a pus bazele psihologiei analitice și a avansat ipoteza terapiei prin artă.
El a început un experiment cu sine însuşi, care a devenit cunoscut drept „confruntarea cu inconştientul“ şi a durat până în 1930. În timpul acestui experiment, a elaborat o tehnică pentru „a ajunge la baza proceselor sale interioare“, „pentru a traduce emoţiile în imagini“ şi „pentru a sesiza fantasmele care acţionau… «subteran»“. Mai târziu a numit această metodă imaginaţie activă. Mai întâi a înregistrat aceste fantasme în Cărţile Negre. Apoi şi-a revizuit textele, a adăugat câteva reflecţii şi le-a copiat cu un scris caligrafiat într-o carte numită Liber Novus, legată în piele roşie şi însoţită de propriile lui desene. A fost cunoscută mereu drept Cartea Roşie. În aceeași perioadă și-a încurajat pacienții să experimenteze exprimarea nonverbală a emoțiilor și stărilor, prin intermediul jurnalului personal, al picturii, al desenului și chiar al poeziei.
Cartea Roşie poate trece și drept o analiză comparată a psihologiei credințelor religioase, pentru că întâlnirile vizionare ale lui Jung nu se petrec doar în spațiul său religios de origine, cel creștin, ci au loc și în arealul oriental, unde interoghează principiile de bază ale budismului, taoismului, hinduismului.
Opera secretă a lui Jung este atât redarea unui proces introspectiv detaliat, cât și o întoarcere la credință, la mitic și magic. Toate personajele mitologice cu care autorul dialoghează reprezintă suma temerilor, dar și suma izbânzilor asupra raționalului, la finalul experimentului. Căci teama cea mai mare a lui Jung, la momentul la care a început să experimenteze imaginația activă, era alienarea. Îi era frică să nu ajungă psihotic din cauza extremei raționalizări a vieții sale de până atunci. Unii dintre criticii operei sale au emis ipoteza că în perioada scrierii Cărții Roșii, Jung a trecut prin diferite forme de depresie și că, în final restabilit, a îmbrăcat perioada dificilă în haina unui experiment care urma să revoluționeze psihologia secolului al XX-lea. Poate părea impresia primului strat de lectură, însă un cititor al operei lui Jung va descifra altfel viziunile autorului. Până la urmă, Cartea Roşie este parcursul metaforic al lui Jung în căutarea propriului suflet secat de raționalitate.
Coincidență fericită sau nu, de la momentul la care a părăsit Cartea Roşie – care a rămas neterminată, ultimul cuvânt scris de Jung fiind „posibilitate…“ – faima lui Jung a depășit fulminant granițele Elveției și el a devenit unul dintre cei mai proeminenți psihiatri ai epocii. Adepți ai teoriilor sale, admiratori și eventuali pacienți veneau de la mii de la kilometri doar ca să îl vadă, cu speranța că vor ajunge să petreacă un minut în preajma sa. O faimă la care poate Jung a sperat, pentru că era notorie ambiția sa de a reuși orice își propunea, dar pe care nu a știut să o gestioneze de la început. Se spune că într-o zi, văzând câtă lume este adunată în fața casei sale, a comentat malițios: „Bine că sunt Jung și nu vreun jungian“. Abandonarea Cărții Roșii l-a dus pe Jung pe o nouă cale ezoterică, pentru că începutul anilor ’30 a reprezentat inițierea în alchimie și începerea unui șir fascinant de cercetări în acest domeniu.
Cartea Roşie a fost foarte bine primită de la lansarea sa, în 2009. Editura Norton a scos un tiraj inițial de 5000 de exemplare, care s-au epuizat în mai puțin de trei luni. După mai multe retipăriri, numărul de exemplare scoase de Norton se ridică la peste 60.000. Cartea Roşie a apărut în Germania, cu textul lui Jung și reproducerea în facsimil a desenelor și paginilor scrise cu grafia specială. Și acolo a fost un succes, ceea ce i-a determinat pe cei de la Fundația Philemon – deținătoarea drepturilor de editare a întregii opere jungiene – să acorde dreptul de traducere pentru edițiile spaniolă, italiană, japoneză, portugheză, cehă, română și franceză.
Dacă veți călători la Paris în această toamnă, vizitați și muzeul Guimet, unde, până la 7 noiembrie 2011, este expus originalul Cărții Roșii, care altfel este păstrat în condiții de maximă securitate, într-un seif al unei bănci elvețiene.