Ați avut vreodată senzația că există, pe lumea această, un soi de mariaj noir? Ca în jurul unor cupluri – Doamne ferește să fie chiar al nostru, dar, aveți mare grijă, orice se poate întâmpla – plutește în permanență norișorul cenușiu din care, destul de frecvent, să scape ploaia rece însoțită de tunete și fulgere capricioase? Cartea Soț și soție, scrisă de autoarea israeliană Zeruya Shalev, este, în fapt, o sentință. Transmite că uniunile făcute prea devreme în viață nu durează și că sacrificiile comise în numele iubirii uneori sunt deplasate și nepotrivite.
Naama și Udi se iubesc de când erau copii, dar istoria lor trage după ea, într-un sac voluminos și împovărător, o cantitate impresionantă de vinovăție. O infidelitate nici măcar dusă până la capăt din partea femeii devine sursa de otrăvire a sufletului bărbatului ei, a sufletului acestei căsnicii. Un accident provocat de soț, în urma căruia singurul copil al cuplului, fetița Noga, era să-și piardă viața, este celălalt stâlp dezechilibrat al căsătoriei celor doi. Mai poate fi ceva bun aici sau totul se îndreaptă, cu pași rapizi și implacabili, către dezastrul total? Vorbim cu certitudine despre două vieți definitiv pierdute sau jurămintele de la începuturi vor avea efecte miraculoase peste ani și ani?
Naama și Udi par a fi declanșat un joc. Sunt încă tineri, frumoși, dar trupul și psihicul lui, din când în când, dau greș, poate voit. Furia, gelozia, nemulțumirile lui Udi îl îmb
olnăvesc periodic – metaforă atât de clară pentru dorința lui de a scăpa din viața lui, pe care nu o mai suportă. Ba paralizează, ba își pierde vederea, motive ca tirania să devină a doua sa natură. E ca un teatru fantastic casa celor doi – trei, dacă socotim și copilul mereu supărat, retras, fără prieteni. Iar scriitura Zeruyei Shalev este una foarte personală, incitantă, cu suișuri și coborâșuri tragice și tenebroase, mereu grave.
Scenele șocante, rupte parcș dintr-un univers paralel, în care se trăiește și se simte diferit, alternează cu momente de viață cât se poate de obișnuite. Și cu câteva scene erotice aproape dureroase, pe care numai un condei de femeie putea să le imagineze și să le dea formă pe hârtie. Și cu câteva referințe puternice și necesare la istoria poporului evreu.
De obicei, iubesc sincer jocurile întunecate. Aici însă, speranța se ascunde mult prea des în spatele trecutului nebunesc. Salvarea pare îngropată, prea târzie sau poate prea timpurie. Răsare teama că toate cuplurile lumii ar putea s-o dea în astfel de jocuri maladive, închise, fără putință de evadare. Răsare minciuna, nu cea față de partener, cât mai ales cea față de propria persoană, care poate nu a apucat însă să fie propria persoană. Răsare frica de prizonieratul dulceag și confortabil al unei căsnicii, până la urmă, obișnuite.
Răsare amărăciunea că mariajul este centrul universului, după cum spunea chiar Zeruya Shalev. Iar unii oameni pot avea neplăcuta surpriză de a găsi acest univers vulnerabil, zdrențuit, bolnav irevocabil, sufocat de reproșuri, de regrete, de decizii proaste sau, în cel mai bun caz, slabe. Cine nu se vede pe sine prin noaptea relației dintre Naama și Udi, are o problemă mai mare decât au cei doi.
Cartea scriitoarei israeliene este o capodoperă, dar o capodoperă care mușcă și zgârie și doare.