Scriitoarea Joyce Carol Oates are migala şi răbdarea unui clasic. A cumpănit îndelung la conturarea fiecărui portret, a ştiut cum să prelingă tensiunile prin descrieri concentrate şi a creat tabloul realist al societăţii americane răpuse de recesiune (anii ’30). Grădina plăcerilor lumeşti începe acolo unde se termină supliciile unei comunităţi nomade formate din culegătorii sezonieri. Tabloul scriitoarei îţi acaparează toate simţurile, forţându-te să priveşti un calvar fără să-ţi întorci privirea. Este calvarul trăit de cei fără scăpare, de muncitorii care îşi cărau familia de pe-o plantaţie pe alta, prea săraci pentru a se putea stabili într-un loc. Viaţa lor se înghesuie în barăcile mizere, după terminarea unei zile de cules. Din când în când, mai îndrăzneşte cineva să fugă, ajungând la un trai mai bun, aşa cum va face şi Clara, fiica unui muncitor care şi-a dorit în zadar să-şi construiască propria fermă. Imaginile miros, apoi îţi lasă nişte amintiri aproape tactile, chiar dacă ai în faţă doar nişte pagini. Lumea din aceste pagini este zgomotoasă, plină de senzaţii pregnante, amintindu-ţi de opera lui William Faulkner.
Clara, protagonista romanului este un simbol al răzvrătirii împotriva sărăciei fără sfârşit. Are toate calităţile unei eroine memorabile, fiind simpatizată imediat de cititori. Ea îi va ghida printr-o lume în care supravieţuirea şi fericirea sunt aproape sinonime, în care nu există copilarie, ci doar copii suficient de mari pentru a-nţelege că, mai devreme sau mai târziu, fiecare va fi responsabil pentru alegerile făcute. Sunt copiii lipsiţi de sfaturi, de asistenţă socială, uitaţi chiar şi de bătrânele credincioase reunite de acţiunile caritabile. Un astfel de copil a fost şi Clara, înainte de a-şi lua viaţa în propriile mâini, la vârsta la care multe fete nu se gândeau mai departe de primii fluturi în stomac sau de rochiţele frumos colorate.
Abia intrată în adolescenţă, Clara îşi priveşte, într-o noapte, viitorul alături de ai săi. Un tată şi o mamă vitregă alcoolici, o soră fugită de „acasă“, precum şi nişte fraţi care vor deveni copia bărbaţilor din tabăra culegătorilor ambulanţi- brutali, primitivi şi nepăsători în faţa unor drame trăite de femeile ce şi-au sacrificat visurile pentru a le purta de grijă. Toate aceste detalii urmau să facă parte dintr-un scenariu de viaţă dezolant, in care anii vor curge lent, asemenea unui fir de apă murdară. Dar Clara vrea să fie liberă şi decide să-şi găsească un salvator, la graniţa dintre un infractor şi un prinţ din fanteziile adolecentelor naive. Neavând cărţi pline de poveşti ilustrate, prinţul ei a 
căpătat un chip asemănător valetului din cărţile de joc, mânuite abil într-un bar ieftin. Când a intrat pentru prima oară într-un astfel de bar, l-a văzut pe Lowry, singurul care semăna cu idealul ei masculin. Lowry avea profilul unui juvete (din cărţile de joc). Deşi părea ameninţător, el a fost primul bărbat care a putut avea grijă de Clara. Înainte de a-i deveni amant, i-a fost singura sursă de căldură umană.
Lowry a luat-o din tabăra de culegători, a-ngrijit-o, a curăţat-o de murdăria specifică unui copil privat de-o educaţie parentală şi i-a obţinut o cămăruţă numai a ei, cu aşternuturi curate (un lux în viaţa de până atunci), precum şi o slujbă la un magazin din oraşelul unde s-a născut acesta. Alături de Lowry, Clara simte atracţia erotică, dar şi privilegiile unei femei care şi-a putut controla propria viaţă. Pentru prima oară decide cum să păstreze banii Ei, cum să-şi amenajeze camera Ei şi cum să-şi organizeze traiul astfel încât să nu repete scenariul de viaţă al mamei sale, care a murit cu mulţi ani în urmă, scârbită de lungile zile pline de arşiţa prăfuită, ce duceau spre nicăieri.
Viaţa Clarei va fi modelată de tipologiile masculine întâlnite. Tatăl ei a fost primul care a vrut să-i poarte de grijă, dar şirul nesfârşit de iluzii pierdute l-au transformat într-un om brutal, incapabil să exprime o afecţiune după care tânjise, la rândul său, toata viaţa. Gesturile stângace de afecţiune sfârşeau prin agitaţia violentă a celui abandonat, pentru care iubirea, ataşamentul, furia şi resentimentele alcătuiau un ghem încâlcit al neputinţei. Reacţiile tatălui ei i-au arătat c-a venit pe lume prea târziu, când rănile sufleteşti ale părinţilor au cunoscut deja cangrena. De aceste răni a încercat să fugă mereu, sperând că-l va avea pe Lowry aproape. Dar, asemenea tatălui ei, Lowry nu putea fi ţinut într-un singur loc. Deşi nu era brutal, avea un defect ce se va dovedi la fel de mare în ochii protagonistei. Lowry era un aventurier al spaţiilor deschise, al drumurilor interminabile, care iubea numai dacă ştia că va fi aşteptat, niciodată însoţit.
După fuga de „acasă“, Clara va mai întâlni un bărbat, pe nume Revere, opusul primului său amant, Lowry. Dacă Lowry era valetul de pe cărţile de joc, Revere putea fi unul dintre regi, având maxilare proeminente, fire meditativă. El nu era iute şi senzual-înşelător ca valeţii. Revere devine simbolul unei stabilităţi necunoscute până atunci. Stând alături de Lowry, a putut învăţa sinonimele dureroase ale verbului a cutreiera. Revere preferă, în schimb, verbul a deţine. Omul cel mai influent din regiune, era tipologia proprietarului ambiţios, dar având cultul generozităţii, mai ales în preajma femeilor dorite. Era o generozitate îndelung exersată, a bărbatului care deţine puterea. Revere a fost cel ales pentru a-i asigura un viitor fără griji, alături de copilul ei, Swan.
Singurul care va încerca să-i descopere lumea interioară va fi Swan. Fiul Clarei va fi purtat de răbdarea şi de curiozitatea unui copil înconjurat de secrete. Nişte secrete menite să-l transforme într-un explorator perseverent al vieţii sufleşti, o lume animată de nişte mecanisme psihologice mult prea complicate. Mama lui, Clara, a fost o razvrătită precoce, un copil fără copilărie, dar Swan va fi un observator precoce, dar fără prea multe răspunsuri.
Scriitoarea a reuşit să redea transformările psihologice ale unei supravieţuitoare. Fiecare vârstă este redată asemenea unei ipostaze unice a protagonistei. Exista o Clara-naivă, o Clara–adolescentă–rebelă, o Clara–seducătoare, dar ascunsă de protectorul bogat, şi o Clara–mamă. Doar grădina plăcerilor lumeşti rămâne aproape neschimbată, asemenea unei ispite ce-i promite libertatea fără teama consecinţelor meschine. În tăcere, sevele grădinii s-au transformat însă, au devenit mature. Indiferent de unghiul din care poţi analiza povestea Clarei, romanul scris de Joyce Carol Oates merita fiecare pagină citită pe-ndelete!