Categorie: Autori

Autori în cadrul blogului elefant.ro

Răspunsuri elegante

Neagu Djuvara este un domn în adevăratul sens al cuvântului – un domn talentat, spiritual şi care ştie să fie fermecător. Ca atare, modul în care a reacţionat la criticile ce i-au fost adresate în urma publicării volumului Thocomerius - Negru Vodă. Un voivod cuman la începuturile Țării Românești a fost pe potriva firii şi educaţiei sale. N-a ignorat nici un articol – nici pe cele ale unor istorici de prestigiu, precum Răzvan Theodorescu, nici pe cele ale unor bloggeri. Le-a răspuns tuturor cu tact, politicos, dar susţinându-şi în continuare punctul de vedere.

Continue Reading
Un profet sceptic şi cultivat

Băieţii de pe strada noastră este o parabolă subversivă, o reinterpretare modernă a miturilor din Biblie şi din Coran. Romanul a fost considerat o blasfemie, cititorilor arabi fiindu-le interzisă lectura lui timp de 50 de ani. Autorităţile din ţările arabe l-au citit printre rânduri şi s-au temut de o chemare la revoltă. Şi ce poate fi mai îmbietor decât o chemare profundă şi artistică sau decât un migălos arabesc ţesut din intrigi, trăiri umane cutremurătoare

Continue Reading
Pure British style: Beryl Bainbridge

Dacă tot ne străduim, la început de an, să facem planuri fanteziste şi liste cu lucruri imposibil de respectat – gen „să învăţ chineza până la Paşte, „să mă duc la sală de trei ori pe săptămână ori „să citesc toate cărţile la modă –, de ce n-am încerca să privim puţin peste umăr, la lucrurile bune pe lângă care am trecut în grabă sau pe care le-am tot amânat? La cărţile care merită citite şi recitite peste ani, nu pentru că ne schimbă viaţa, ci pentru că ne învaţă cum să o stăpânim...

Continue Reading
Inocenţă versus strategie

Joyce Carol Oates a scris mai mult de 50 de romane şi a fost nominalizată de trei ori pentru Pulitzer aveam să aflu cu ajutorul prietenului google. Eu însă am făcut cunoştinţă cu ea abia odată cu romanul Mândra fecioară. Desigur, tot cu ajutorul prietenului virtual am citit câteva recenzii nefavorabile, romanul de mai sus ar fi pe rând: lipsit de originalitate (pentru că prea seamănă cu Lolita lui Nabokov), lipsit de implicare din partea scriitoarei, plin de expresii repetitive, cel mai prost roman al ei etc. Nu mi se pare.

Continue Reading
Voluptatea rafinată şi preţul ei prea mare

Murakami s-a jucat iar cu memoria auditivă. De data aceasta este vorba de o bijuterie din repertoriul lui Nat King Cole. Dacă ai citit şi Pădurea norvegiană, vei fi tentat să compari cele două romane. Acelaşi personaj care îşi rememorează viaţa afectivă, derulând o coloană sonoră din timpul ce nu mai poate fi luat înapoi. Acelaşi vârtej emoţional obsesiv, unde erotismul se întâlneşte cu moartea. Acelaşi tribut adus voluptăţii rafinate, în compania unei cărţi şi a unui disc memorabil. Finalul este, însă, diferit.

Continue Reading
O singură alegere, o altă viaţă

Romanele cu vampiri şi cu îngeri căzuţi sunt so passé! După ce s-au scăldat în romanţe siropoase despre fete disperate să facă orice pentru a fi pe placul vreunui ins paranormal, care duce lupte seculare în paralel cu orele de la liceu, adolescenţii au decis că e cazul să treacă la un nivel superior. Aşa au câştigat teren distopiile – care au fost aici dintotdeauna, doar că nu erau prea appealing pentru tânăra generaţie, fiindcă nu aveau personaje cool, care să vorbească pe limba lor. Fiindcă de fapt ăsta e secretul oricărui gen care se adresează tinerilor cititori: limbajul comun cu al lor.

Continue Reading
Să râdem cu încălzirea globală

O propagandă dură, fie şi pentru o cauză bună, generează automat un reflex satiric până şi în cele mai inocente spirite apărătoare ale naturii, echilubrului pământesc, anti-poluare etc. Figura gumilastică a lui Al Gore, campaniile sale rudimentare, m-au pus mai mult în cumpănă decât dezvăluirea emailurilor cu falsificarea datelor despre încălzirea globală. Climategate-ul trebuia să aibă şi urmări literare. Ian McEwan şi-a făcut deja încălzirea cu multe evenimente ultrarecente narativizate în timp record. Aşa că trebuia să ajungă cumva şi în zona savantului impostor şi a cinismului din jurul ideilor bune şi frumoase.

Continue Reading
Minţi frumoase, minţi bolnave

Nu, schizofrenia nu e prostie. Dar încearcă să le explici asta oamenilor aflaţi în afara minţii tale sucite, dinspre universul tău paralel, bolnav, uneori frumos, uneori urât. Nu o să reuşeşti. Mission: Impossible. Autorul Saşa Sokolov a făcut în Şcoală pentru proşti poate cel mai greu exerciţiu de imaginaţie din lume – să fii din nou copil şi să fii şi neobişnuit pe deasupra.

Continue Reading
Tu mai știi cine ești? Sigur?

În fiecare dimineață Christine se trezește într-un pat necunoscut, langă un străin, într-o cameră nefamiliară. Prima reacție: nu știe dacă să fugă ori să cerceteze locul. De fiecare dată alege a doua variantă. Se duce la baie. Peretele cu oglinda este aproape plin cu imagini ale ei și ale soțului ei – necunoscutul dizgrațios din pat. Femeia din poze este foarte diferită de ea, pare altcineva. Nu înțelege de ce e căsătorită cu un tip atât de bătrân, de ce are o viață anostă, de ce alege haine șterse și se poartă ca o gospodină din anii 60. Coboară privirea și descoperă semnele timpului pe trup – e momentul șocant al confirmării identității susținute de fotografiile de pe perete. Dar cum se poate una ca asta?

Continue Reading
La graniţa dintre veneraţie şi parodie

Nu vedeţi nimic dacă nu aveţi curaj să puneţi întrebări indiscrete despre tablourile venerate de critici. Daniel Arasse pune toate întrebările ţinute sub tăcere de privitorii ignoraţi de specialişti. Profesor la Sorbona, Arasse se lasă inspirat de privirile publicului pentru a vedea celebrele tablouri într-o altă lumină. Acest volum reuneşte calităţile unui album de artă şi stilul spontan al jurnalului de călătorie…o călătorie în lumea artei, cu idei nonconformiste asumate.

Continue Reading
Back to top