Categorie: Features

Articole din domenii conexe culturii – lifestyle, social, economic.

Lecturi înmiresmate  Dafinul

Dafinul (Laurus nobilis) este originar din Asia minor și se cultivă în zona mediteraneană, în special în Turcia, Spania, Maroc, în Statele Unite şi în zona sud-vestică a Ucrainei. În documentele imperiului Hitit de acum 5.000 de ani, sunt amintite frunzele de dafin ca frunze sfinte ce se aduceau ofrandă zeilor, iar luptătorii de pugilat (boxul antic practicat fără mănuşi protectoare, doar cu nişte curele şi atele de lemn care ridigizau articulaţiile încheieturii mâini), erau încununaţi pentru victoriile lor cu frunze de dafin. Mai târziu, grecii şi apoi romanii au preluat semnificația festivă a dafinului, atât în ritualul religios (erau oferite Zeului Apollo ca ofrande, iar preotesele Oracolului din Delphi pronunțau profeţiile ţinând o frunză de dafin în gură), cât şi în ceremoniile de omagiere a comandanţilor romani după bătăliile câştigate.

Continue Reading
Lecturi înmiresmate  Menta

Romanii credeau că un consum constant de frunze de mentă duce la creșterea inteligenței. Aroma ei ar fi avut darul de a calma nervii, așa că împărații, consulii și patricienii o aveau întotdeauna la îndemână. Romanii, dar și grecii, foloseau menta pentru aromarea dulciurilor și a salatelor, dar și ca aromatizant de cameră, în băi și dormitoare. Asirienii considerau că menta este planta preferată a zeului focului, iar evreii împrăștiau mentă proaspătă în sinagogă, pentru ca la fiecare pas frunzele să fie zdrobite și să elibereze aroma răcoroasă.

Continue Reading
SFmania 19  Tot despre fandom

Dacă nu putem număra corect cenaclurile de SF care s-au perindat cu pretenția de a reprezenta o localitate sau alta din țară, uneori chiar mai multe pentru același oraș, ne-ar fi și mai greu să avem o imagine a numărului de fani pe care se putea „baza această mișcare apărută și la noi în jurul creației propriu-zise, după un model despre care se știa că există la americani, dar care se răspândise ca suflat de vânt în întreaga lume. Nu sunt puține grupările cu nume scăpărătoare, căutate în repertoriul astronomic, dar care fie au existat doar pe hârtie, ca fantezii efemere ale unor veleitari, fie adunau la ședințe abia doi-trei curioși, repede dispuși să abandoneze. Dacă ar fi funcționat efectiv și pretutindeni unde se anunțaseră, zecile acestea de cenacluri ar fi trebuit să reprezinte sute de fani activi, o veritabilă „oaste. Realitatea arată, însă, chiar și pentru vremurile de mare agitație fandomială, rezultate mult mai modeste.

Continue Reading
Lecturi înmiresmate  Nucșoara

Nucșoara este una dintre cele mai vechi mirodenii, fiind cultivată de mai bine de o mie de ani. Prima atestare istorică a folosirii nucșoarei datează de la începutul secolului al IX-lea. Nucșoara era una dintre mirodeniile uzuale în bucătăriile mănăstirilor, devenind peste ani un ingredient adorat de cofetari și patiseri. În prezent, nucșoara este… vedetă americană. Connecticut este The Nutmeg state, dând acest nume și unei competiții sportive, unui foarte respectabil concurs de cultură generală și unui premiu literar.

Continue Reading
Lecturi înmiresmate  Șofranul

Vinul, șofranul și iubirea au fost combinația perfectă pentru celebrarea simțurilor, încă din antichitate. Pe vremuri, virtuțile afrodisiace ale șofranului și calitățile sale energizante îl transformau într-un ingredient preferat al poțiunilor de amor preferate de cei bogați. Aceasta pentru că de la început șofranul a fost o mirodenie foarte prețioasă. Asocierea dintre șofran și erotism apare foarte frecvent în literatura antică grecească, precum și în frescele epocii. Iar indienii au ridicat șofranul la rangul de mirodenie pentru nuntă sau de esență ritualică pentru templele religioase.

Continue Reading
Zohar. Cartea splendorilor

În urmă cu vreo 12 ani am fost curioasă în legătură cu doctrina Kabbalei, așa că m-am abonat la un curs online și de atunci primesc în fiecare zi o mostră de spiritualitate evreiască. Bnei Baruch, unul dintre cele mai mari grupuri pentru studierea Kabbalei, a fost înființat de profesorul Michael Laitman, care ține zilnic pe website-ul său lecții de spiritualitate pentru peste două milioane de persoane. Nu este doar un grup de studiu, este un grup de descifrare a secretelor spiritualității antice, dar și un refugiu din calea dezumanizării și a desacralizării contemporane.

Continue Reading
SFmania 18  Fandomiale

Până în 1970, SF-ul românesc n-a avut fani, în sensul pe care îl acordăm astăzi cuvântului. A avut simpatizanți, de regulă tineri cititori, dar nu fani. E destul să ne uităm la tirajele cărților din epocă. Viitorul al doilea de Vladimir Colin s-a tipărit în 30.000 de exemplare, Povestiri deocamdată fantastice de Mihu Dragomir a făcut chiar 35.000. Un roman al Mioarei Cremene, Mărirea și decăderea planetei Globus, a fost publicat, ca multe alte cărți de același gen, în 25.000 de exemplare. Până și culegerea lui Gheorghe Săsărman, Oracolul, care era o carte de debut, are înscrisă în caseta tehnică cifra de 16.000. Asemenea tiraje impresionante, cu care nu se mai întâlnesc autorii genului astăzi, arată că editurile (Tineretului, ulterior Albatros) nu se adresau unui snop de fani devotați, ci unei mase încă nespecializate de cititori. Și se pare că o făceau cu destul succes comercial.

Continue Reading
Lecturi înmiresmate  Cafeaua

„Cafeaua trebuie să fie neagră ca noaptea, tare ca moartea, dar dulce ca iubirea, spune un vechi proverb turcesc. La începuturi era consumată doar la curțile princiare și în saloanele cele mai alese din Europa. De-a lungul secolelor, mulți scriitori celebri și-au declarat pasiunea pentru licoarea neagră ca noaptea, despre care trebuie să știți că era preparată altfel decât o facem noi azi. În secolele XVIII – XIX cafeaua considerată bună era aceea fiartă câteva ore la foc mic; imaginați-vă tăria acelei licori!

Continue Reading
SFmania 17  Ce s-a crezut că se cuvine Cezarului

Ne-a plăcut mereu să ne lăudăm cu caracterul subversiv al SF-ului nostru într-o epocă de apăsată dictatură. Temele genului erau cu totul altele decât cele impuse de ideologia vigilentă a regimului comunist și e un fapt real că un număr de scriitori lansați cu versuri și proză conformistă în anii ’60 ai secolului trecut au intuit în chip inspirat avantajul de a compune peripeții extraterestre în locul unor romane despre industrializarea socialistă ori colectivizarea agriculturii. Tendința i-a atras pe mulți, fie dintre cei veniți în colecțiile genului dinspre mainstream, precum Mihu Dragomir, Vladimir Colin, Viorica Huber alias Georgina Viorica Rogoz, Victor Kernbach și Sergiu Fărcășan, fie dintre cei formați pe terenul genului, I.M. Ștefan, Adrian Rogoz, cuplul Anania-Bărbulescu, Gheorghe Săsărman, urmați de pleiada „optzeciștilor, ori cochetând fratern cu SF-ul și cu literatura generală, cum s-a întâmplat, bunăoară, cu Voicu Bugariu, Constantin Cubleșan, Miron Scorobete și, de ce să n-o spun, cu mine însumi.

Continue Reading
Lecturi înmiresmate  Cuișoarele

Nutriționiștii George Puia Negulescu și Șerban Puia Negulescu vă propun de această dată o altă mirodenie extraordinară: cuișoarele. Se spune despre ele că erau foarte prețuite în Antichitate, mai ales la curtea imperială chineză, unde dregătorii le mestecau pentru a nu fi stânjeniți de halenă în vreo discuție confidențială cu împăratul. Iar doamnele de companie de la curțile europene își parfumau batistele cu apă în care ținuseră cuișoare, pentru a răspândi aroma inconfundabilă a rarei mirodenii, semn că aveau amanți influenți. Indonezienii folosesc și acum țigaretele Kretek, făcute dintr-un amestec egal de tutun și praf de cuișoare.

Continue Reading
Despre citit. Sau simplu manifest pentru lectură

Hm! Ce să spui despre citit cînd toată lumea scrie? Ce să glosezi în marginea cititului cînd toată lumea – mă rog, o felie consistentă din umanitatea din preajmă – trăncănește? Ce să mai adaugi la arta cititului cînd scrisul și vorbitul – procedee mult mai lucrative și avînd șanse mari de recupera material timpul risipit – sunt la ordinea zilei? Desigur, în dezordinea lumii în care trăim. În univers. În lume. În România, mai intens parcă. Vorbitul și scrisul bat orice alt fel de comunicare. „Viorica, te iubesc!, „OK, scrie-mi/fă-mi un proiect!. „Gicule, ai vorbit cu Ciupitu pentru mașina de spălat?, „Aoleu, am uitat, o să-i dau un SMS!. Producerea de mesaje a devenit cea mai răspîndită formă de comunicare. Dă-mi un bip, dă-mi un semese, îți dau un email, un fax, mai știu eu ce. Și cititul?

Continue Reading
SFmania 16  Niveluri de lectură

Am convingerea că SF-ul, deși aparținător culturii populare prin multe dintre producțiile sale, nu se scrie pentru maneliști. Nu se scrie nici pentru snobi, pentru cei din principiu „subțiri, deși are și genul acesta rafinamentele lui. SF-ul se adresează unui public obișnuit, dar cu o particularitate neîntâlnită pe toate drumurile: e interesat de știință. Interesat, firește, nu în felul foarte aplicat și profund al cercetătorilor specializați; totuși, dispus să privească știința ca pe o aventură capabilă să producă pe traseul ei miracole cuceritoare de minți și de inimi.

Continue Reading
Back to top