Articole din domenii conexe culturii – lifestyle, social, economic.
Tentația de a încurca nivelurile de reprezentare din SF este relativ veche. Cum am văzut, criticului Voicu Bugariu i-a reușit să facă dintr-un asemenea procedeu cheia de boltă a cărții sale Literați și sefiști. Fără a deține însă o viziune teoretică fundamentată, fanii au avut, îmi pare, dintotdeauna tendința de a-i vârî pe profesioniștii veniți în mijlocul lor în cercul de interese servit de ei printr-o mentalitate comună.
Aceasta este concluzia optimistă a unui studiu PricewaterhouseCoopers dat publicității miercuri, în prima zi a Târgului de Carte de la Frankfurt (12 – 16 octombrie 2011). Până în 2015 vânzările de ficțiune în format electronic vor atinge și poate chiar vor depăși 350 de milioane de euro, ceea ce înseamnă un procent – minuscul încă – de 6,3% din piața germană de carte. În prezent, eBook-urile ocupă doar 1,8% din această piață, în timp ce în Statele Unite au o cotă de peste 5%. Această diferență se datorează și faptului că sunt doar puțin peste 67.000 de titluri disponibile în limba germană pe platforma libreka!, în timp ce engleza are o mai mare acoperire.
Prof. Dr. George Puia Negulescu, Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi și Dr. Şerban Puia Negulescu continuă seria recomandărilor de nutriție pentru o viață sănătoasă. Săptămâna aceasta vă vorbesc despre resursele marine.
Voicu Bugariu a scris nu demult o carte intitulată Literați și sefiști. Cu toate limitele ei, e aici o încercare de vizualizare a domeniului SF din România sub aspect sociologic, cu intenția vădită de a trage concluzii valabile pentru o tipologie culturală. O confruntare de mentalităţi se și subintitulează volumul, iar sensul acestei confruntări este văzut în disjuncția – foarte clară pentru autor – între domeniul literaturii tradiționale și cel al SF-ului, considerat din principiu a fi altceva.
Scriitorii americani Tennessee Williams, F. Scott Fitzgerald, Eugene O'Neill, William Faulkner și Ernest Hemingway erau alcoolici înrăiți, poeții Coleridge și Keats erau opiomani, la fel ca și autorii Marcel Proust și Edgar Allan Poe, iar pictorul Vincent Van Gogh a băut absint până și-a pierdut mințile. Sunt doar câteva exemple de celebrități culturale care și-au legat destinul de așa-zise stimulente ale creativității. Culmea, nu există dovezi că ar fi produs vreo operă magnifică în timpul vreunei beții. Poate doar bilete de amor sau autografe pe șervețele.
Ce faci, ca dascăl, pentru a convinge un copil să iubească lectura? Cum îl atragi către carte, fără să i se pară că îl invadezi cu pretenții aberante? Cum îi spui că deocamdată trebuie să urmeze și programa școlară rigidă, dar poate să citească ce vrea el în timpul liber, numai să citească? Cum îi argumentezi de ce îi trebuie Ion de Rebreanu, ori Baltagul lui Sadoveanu, Miorița, Calistrat Hogaș, Agârbiceanu, Slavici, Negruzzi…când el trăiește în era fantasy, sci-fi și tot ce ține de autorii enumerați i se pare amuzant și anacronic? Dacă tot vorbim de autorii care au făcut istoria literaturii române, de ce autorii contemporani sunt ignorați? De ce doar Nică este exemplul perfect pentru „copilăria copilului universal, iar Tom Sawyer nu e deloc pomenit?
Colaboratorii noștri Prof.Dr. George Puia Negulescu, Prof.Dr. Gheorghe Mencinichopschi, Dr.Șerban Puia Negulescu vă recomandă următoarele ingrediente ale unei nutriții sănătoase: uleiul de măsline și uleiul de floarea soarelui.
În cel de-al doilea articol al seriei Ce mai mâncăm?, Prof. Dr. George Puia Negulescu, Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi și Dr. Șerban Puia Negulescu vă oferă încă o lecție valoroasă de nutriție. Preferatele gurmanzilor și ale celor care își construiesc atent meniul, brânzeturile sunt nu doar elemente ale unei mese elegante și savuroase, dar și alimente valoroase pentru o nutriție echilibrată.
Calea de la literatura de sertar la bestsellerul de la raft trebuie să fie presărată cu strategii de marketing, tactici ofensive şi promovare plină de imaginaţie. Ceea ce nouă, românilor, ne cam lipsește. Modelul cel mai frecvent de lansare de carte este adunarea seacă, scrobită, cu invitați prețioși, care descriu autorul și volumul ca și când ar fi cucerit deja lumea. Iar publicul acestui soi de eveniment....este un subiect profund întristător. Persoane trecute de 60 de ani, avide de cultură și fursecuri, care află întotdeauna de vreo lansare. Tineri, presă, public țintă, mai deloc. Prin urmare, între vorbitorul pretențios și publicul său nu se produce nici o interacțiune și după cele 30-40 de minute de vorbe frumoase înșirate savant se lasă o liniște penibilă. Vă mulțumim că ați fost alături de noi la lansarea cărții..., scrisă de .... Și cade cortina!
Fandomul este, în accepția cea mai generală, totalitatea fanilor. Fanii SF-ului, din moment ce despre ei vorbim acum și nu despre fanii lui Michael Jackson sau ai muzicii rock. Aici, însă, cu noțiunea de totalitate apare o problemă. Dacă ne luăm după zecile de mii și – acumulate în timp – milioanele de cărți SF tipărite de americani, am putea crede că avem de-a face, numai pe continentul lor, cu milioane de fani. Asta, în eventualitatea că l-am socoti fan pe oricine căruia i-a căzut o carte de acest fel în mână. La convențiile mondiale ale genului se adună însă doar o mie, poate două mii de participanți, la cele europene câteva sute. Fani adevărați, care scot din buzunar bani de bilete de drum, de hotel, de distracții specifice organizate cu prilejul unor asemenea întâlniri. Pe lângă ei mai sunt, firește, alte câteva mii care rămân acasă, din motive financiare, din interese personale sau din pură comoditate. În nici un caz sute de mii sau milioane, cât indică erupția de tiraje din lume. La noi, această erupție e mai domoală, ceea ce denotă că și degustătorii genului sunt infinit mai puțini. Nici nu e de mirare: în contextul general avem o limbă de circulație limitată.
Inaugurăm o serie nouă de articole semnate de Prof.Dr. G. Puia Negulescu, Prof.Dr. G. Mencinicopschi, Dr. Şerban Puia Negulescu, menite a se constitui într-un ghid de viață sănătoasă, cu sfaturi practice și informații valoroase despre nutriție. Articolele incluse în această serie vor fi adunate, în viitor, într-o carte. Vitamina C, cunoscută şi sub numele de acid ascorbic, este o vitamină hidrosolubilă cu acţiune în mediu apos. Forma activă a vitaminei C este acidul ascorbic. Funcţia principală a acestuia este cea de „agent universal de reducere în diferite reacţii ce au loc în organism. Prin capacitatea sa de coenzimă participă la sinteza din rezidiile de lizină şi prolina, a helixului trifilar al colagenului, ceea ce îi conferă rolul de ciment celular şi de refacere a ţesuturilor ce au suferit distrugeri. Intră în metabolismul ionilor metalici, mai ales în absorbţia şi fixarea fierului.
Așa cum se poate deduce cu ușurință, termenul este unul aparținând limbii ruse. El înseamnă fantastic științific, ceea ce pentru puriștii terminologiei reprezintă un nonsens, întrucât știința e una, iar fantasticul se adresează în cu totul alt chip intelectului omenesc. Fantasticul se bazează pe irațional, pe magie, pe mituri născocite, pe resursele minții noastre de a trăi și călători în imaginar. Or, știința explorează teme dictate de disciplinele „exacte, căutând în ele soluții tehnologice menite să amelioreze civilizația materială a unei epoci. Fantasticul științific și-ar avea locul, eventual, acolo unde se prefigurează imagini ale progresului, ale unui viitor utopic, peste care roadele cunoașterii să se reverse ca dintr-un corn al abundenței, iar omul, folosindu-le, să fie cu adevărat mulțumit și fericit.