„Autoimun“ și cărți de suflet

Poezia nu se scrie în vacanțe, ci atunci când ești la volan, sau când speli vasele, sau când auzi un copil explicându-ți cum ar apuca oamenii mâncarea dacă ar avea aripi. Sau când reușești să dai la o parte sutele de aluviuni care te acoperă zilnic și, pentru câteva secunde, poți atinge lumina. Sau când o amintire grea ca plumbul te oprește deodată în loc. Poezia e cu ochii deschiși, deși ochii ce se îndreaptă spre ea par mai curând închiși. Treaba oamenilor, a tuturor, nu doar a poeților, e s-o vadă.

Continue Reading
Ana Maria Sandu: „Educația sentimentală e de citit spre 30 de ani“

„Mi-a luat un timp să înțeleg că un scriitor are nevoie și de spații albe. De paginile pe care le scrie în cap și le poartă peste tot cu el, chiar și atunci cînd cei din jur ar putea băga mîna în foc că el face cu totul și cu totul altceva: merge la job, la cumpărături, hoinărește prin oraș sau se vede cu prietenii. Așadar, ca orice alergător din lumea asta am zile mai bune și mai proaste. Dar n-am cum să uit că, doar atunci cînd cuvintele mele ies la suprafață, realitatea se subțiază. Cînd am în mînă materialul acela fin și vaporos, îl croiesc cu grijă. Cînd nu ajung la el, mi-l doresc cu ardoare și-l refac din mii de fire invizibile, scria Ana Maria Sandu acum câteva luni pentru BookMag, în Jurnal de scriitor.

Continue Reading
Mihail Vakulovski: 10 cărţi de suflet

10 cărţi de suflet? Cum? Aşa, în general? Uf… E ca şi cum m-aţi întreba de 10 dimineţi în care m-am simţit cel mai fain… Să încercăm, totuşi. Scriu repede primele 10 cărţi care-mi vin în minte şi care mi-au plăcut foarte tare, excluzînd scriitorii români (deci şi pe cei din familie), ca să nu-mi supăr prietenii (ordinea – aleatorie, fireşte):

Continue Reading
Back to top