Moartea (cu m mic după cum insistă ea însăși să i se spună în Intermitențele morții), hotărâtă să-și ia o vacanță, intră în grevă pe 31 decembrie, într-un an și într-un oraș oarecare dintr-o țară oarecare. Moartea pur și simplu se simte subapreciată și nu mai vrea să-și facă datoria. Bolnavii incurabil, răniții grav din accidentele dezastruoase, bătrânii, cu toții supraviețuiesc printr-un miracol.
Ray Kluun este scriitorul olandez care și-a pus viața pe tavă printr-o serie de cărți despre episoade mai mult sau mai puțin delicate. A început cu volumul O femeie la doctor, a continuat cu Văduvul, Cum mi-am însărcinat soția ș.a. Prima carte a sa tradusă în România este O femeie la doctor și prevăd că va stârni comentarii acerbe din partea puritanilor și a monogamilor. Mă întreb însă câți dintre ei ar avea curajul să-și exhibe slăbiciunile și cele mai puternice temeri într-o carte-confesiune.
Pentru mine, Pervertirea, cel ce-al doilea roman al Cristinei Nemerovschi, este o carte despre singurătate. Şi vă voi explica şi de ce cred acest lucru, nu înainte să vă informez, deşi nu ştiu câtă importanţă are, că mie îmi place la nebunie singurătatea.
Pantofiorii roșii și Moartea, celălalt tărâm al vieții sunt două cărți care încearcă să ofere răspunsuri la frustrările și durerea pricinuite de moartea cuiva drag și foarte apropiat.
Am văzut, cu ani în urmă, un film interesant. Din întâmplare, l-am revăzut de curând. Se numea Colecționarul de oase și avea o distribuție trăznet, adică Denzel Washington și Angelina Jolie, mai tineri cu vreo doisprezece ani... În ciuda distribuției și a acțiunii foarte interesante, filmul acela nu mi-a plăcut. Denzel Washington era un detectiv paralizat, iar Angelina Jolie o polițistă tânără - care avea un iubit ce arăta ca un zeu grec - dar ea se îndrăgostește cam fără motiv de paralitic și se uită la el cu niște ochi de vițică. Nu știu cum să vă explic, povestea pare trasă de păr din cauza personajelor, care nu m-au convins nici un pic. Erau artificiale, iar Denzel Washington, în ciuda talentului său incontestabil, nu avea mutra unui om care suferă fizic și, mai ales, psihic. Și Angelina Jolie pare mai degrabă o fătucă prostuță, care se bagă și ea în niște chestii pe care nu le pricepe prea bine. Ca atare, n-am simțit nici un imbold să aflu ce-i cu cartea după care a fost făcut filmul și cine e autorul ei.
Am obiceiul, probabil ca mulți alții, de a răsfoi (și mirosi chiar) cartea când îmi cade prima dată în mână. Citesc mereu tot ce scrie pe coperți, apoi introducerea (dacă există), mulțumirile, cuprinsul și epilogul. Așa se face că am văzut încă de la început faptul că la sfârșitul cărții Citind Lolita în Teheran autoarea face în Epilog un update al personajelor sale, cu ceea ce au ajuns sau fac ele în prezent (înainte de plecarea cărții în tipar).
Am citit demult o polemică pe tema sexului în literatură. Cei mai mulți argumentau că un scriitor tânăr, indiferent de orientarea sexuală, scrie mai bine despre sex. Un scriitor care trece de 50 de ani găsește mai greu resursele creative pentru descrierile scenelor de sex, iar unul care se apropie de 60 de ani nu reușește decât să reproducă palide amintiri.
Aţi citit vreodată vreo carte cu gust? Cu aromă? Cu talentul celui întors în timp, cine ştie?, poate unii au descoperit acest secret. Din fericire, Cătălin Dorian Florescu este deja bun internaţional, deoarece opera sa este tradusă mult în afara limbii române.
Viaţa pe care o rezumă John Barth într-un joc de cuvinte ar avea nevoie doar de teller/tale/told, mai exact de un povestitor, o poveste şi ceva povestit sau de povestit. În acelaşi joc de-a realitatea, cartea şi-ar recunoaşte finalul fie prin destiny, fie prin destination, în timp ce omul ar fi şi creation şi caricature.
O nouă serie pentru copii având drept personaje principale celebrii animatori radio Itsy și Bitsy, trei apariții remarcabile în seria Strada Ficțiunii – Nono, Cevengur și al doilea volum din Nepovestitele trăiri ale templierilor români, o carte semnată de celebrul actor Horațiu Mălăele - Rătăciri, dar și Istoria lumii. Din preistorie până astăzi de Imanuel Geiss sunt printre noutățile editoriale aduse de All la Bookfest 2012.
Îmblânzitorul dragonilor este o carte dedicată preadolescenţilor. Asta nu înseamnă că nu îţi poţi vârî nasul în paginile ei, orice vârstă ai avea. Pentru că o poveste bine scrisă merită citită oricând, în ciuda faptului că literatura fantasy abundă din toate colţurile lumii.
Dureros, carnal și totuși impresionant, romanul lui Vladimir Nabokov reușește să tulbure mințile cititorilor chiar și după 57 de ani de la scrierea lui. Nu poți spune că te lasă indiferent, iar modul cum e construit îți stârnește pe rând simțurile, imaginația, (uneori) și revolta.