Margaret Mazzantini surprinde un moment din viaţa unui cuplu ajuns în cea mai grea etapă: aceea în care partenerii nu mai pot convieţui, dar nici nu se mai regăsesc pe sine după separare. Nici fără, nici împreună scrie pe butonul atomic din interior, care declanşeaza implozia când nu-şi mai pot arunca reproşurile în faţă.
Nimeni nu se salvează singur este o succesiune de flashback-uri despre momentele de intimitate şi greşelile ce au dus la separare. Autoarea italiană ştie cum se pot răscoli amintirile cititorilor, iar analiza psihologică descrie strania plăcere a suferinţei îmbinate cu nevoia de tandreţe, satisfăcută uneori de salvatorul găsit în celălalt.
Delia şi Gaetano s-au întâlnit pentru a se apăra unul pe celălalt. El este atras de fragilitatea unui corp feminin traversat de anorexie în adolescenţă, pe când ea devine pansamentul umilinţelor din copilăria lui, marcată de un model patern apatic. Împreună par un cuplu pregătit să pună în scenă un dans experimental printre obiectele decorului conjugal aruncate la nervi, ca, în final, să-şi termine coregrafia ghemuiţi în confortul epidermelor ce fuzionează pentru a crea iluzia siguranţei. N-ar pleca unul de lânga altul, dar fiecare se pierde în propriul scenariu al eşecului învăţat. Fug de modelul defectuos preluat de la familia de origine, deşi vor ajunge tot acolo, repetând la infinit mişcările închise ale cercului vicios.
„Psihicul, ca o mare închisă, îşi face călătoriile sale interioare. Propune mereu noi soluţii ca să-şi salveze iluziile“.
O singură cină! Atât le mai oferă Margaret Mazzantini Deliei şi lui Gaetano. N-au decât să-şi pună unul altuia îngheţata în cap, să-şi strige de faţă cu toată lumea reproşurile şi bănuielile referitoare la infidelităţi mai mult sau mai puţin închipuite, numai să ia o hotărâre! În timp ce tu răsfoieşti cartea imaginându-te în faţa unui album de familie cam exibiţionist, dar plin de fotografii expresive, cei doi se pregătesc să ia o decizie până achită nota de plată adusă de tânara sorbită din priviri de Gaetano în timp ce încă îi mai simte lipsa Deliei, care-i prea atentă la cuplul senin format din pensionarii aşezaţi la o masă alăturată.
Dacă-ţi place să întorci pe toate părţile cuplurile din cărţi şi viaţa afectivă ţesută din fire împărţite-n patru, Nimeni nu se salvează singur poate fi noua ta carte preferată. Mazzantini s-a întrecut pe sine, impresionând prin detaliile afective interpretate cand incisiv, când prin filtrul martorului plin de compasiune.
Nimeni nu se salvează singur este un tablou al dependenţelor emoţionale din cuplul sudat mai ales de rănile ce se vor oblojite în doi. Dar aceste răni sufleteşti pot naşte un mecanism pervers al greşelilor ce se tot repetă din cauza partenerilor care, involuntar, vor să-şi confirme un scenariu de viaţă negativ căutand mereu punctele slabe ale celuilalt, distribuit iniţial în rolul de salvator.