Hadley Hemingway şi Zelda Fitzgerald. Supusa şi rebela. Protectoarea căminului şi muza care-şi dorea propria viaţă artistică, departe de faima soţului. Două chipuri ale Femeii, unde stau ascunse atât soţia ireproşabilă, cât şi nimfa seducătoare. Educaţia rigidă şi normele unei societăţi luate pe nepregătite de anumite urmaşe ale Evei care-şi doreau să iasă de sub umbra unui soţ celebru a învrăjbit cele două feţe ale feminităţii, încât fiecare a rămas incompletă.
Femeilor precum Hadley Hemingway li s-au interzis dezinvoltura erotismului, accesul la o viaţă liberă prin artă şi farmecele unei amante. Zeldei 
Fitzgerald, prejudecăţile anilor ’20 i-au interzis dreptul la împlinirea prin scris, deşi marii critici au descoperit în eroinele soţului ei pasaje din jurnalul şi povestirile scrise de aceasta, în secret. Hadley, soţia lui Hemingway, şi-a încheiat repede nefericirea alături de un scriitor talentat. A divorţat şi a cautat un cămin ideal alături de un alt bărbat, capabil să-i împlinească visurile materne. În schimb, rebela Zelda a sfârşit într-un sanatoriu, diagnosticată greşit (spun mulţi psihiatri) cu tulburare bipolară, din cauza refuzului ei de a se resemna când Scott Fitzgerald i-a cerut să renunţe la balet şi la ambiţiile scriitoriceşti pentru a se face o femeie de casă. Partenerele resemnate din umbra scriitorilor, precum Hadley, puteau trece neobservate de moralişti, dar cele asemenea Zeldei treceau dintr-o criză identitară în alta, niciodată luate în serios ca individualităţi, ci numai atunci când alcătuiau un cuplu perfect cu bărbaţii celebri şi talentaţi.
Cartea Aurorei Liiceanu, Supuse sau rebele. Două versiuni ale feminității este divizată în două părţi, la fel cum erau şi femeile, acum sute de ani. Prima parte îi este dedicată modelului ancestral, moştenit de inconştientul colectiv feminin. Există o Hadley Hemingway în orice femeie. Soţia marelui scriitor era modelul matern. Ataşată de cămin, ştia cum să îmbine perfect erosul şi atitudinea grijulie. În ea, Hemingway a descoperit, de fapt, două femei: soţia şi mama care-l poate hrăni afectiv. Hadley era cu aproape un deceniu mai în vârstă decât Hemingway. Când s-au cunoscut, ea căuta un soţ care să vină în fiecare seară acasă pentru a-i elogia talentul de a se îngriji de cămin şi de nevoile sale, erotice sau nu. Ar fi devenit femeia ideală, despre care aminteşte şi înţelepciunea populară: amantă în budoar, o bucătăreasa iscusită şi mamă devotată, iar în societate, o doamnă respectabilă. În plină ascensiune literară, Hemingway nu i-a văzut decât acea disponibilitate maternă, suportivă, de care mama lui biologica era incapabilă. Scriitorul a fost mereu nemulţumit de autoritara mamă, care i-a castrat din punct de vedere psihologic pe toţi bărbaţii din familia ei, începând cu tatăl lui Ernest. Aşadar, nu e de mirare ca Hadley a rămas un simbol al siguranţei şi al tinereţii petrecute la Paris. Ea va lăsa în urmă o nostalgie de nevindecat, indiferent de prezenţele seducătoare ce i-au luat locul în viaţa lui Hemingway.
Dar paradisul domestic nu a durat mult. În Parisul interbelic al plăcerilor şi al triunghiurilor amoroase, al cabaretelor şi al femeilor ce se oferă fără nicio remuşcare a pudorii, Hemingway o va întâlni pe mondena prosperă, intelectuala sofisticată şi cocheta fără cusur, Pauline. Cititorii vor urmări cu mult interes paralela dintre Hadley şi Pauline, cele două modele feminine puse atât de bine sub lupă de Aurora Liiceanu. Autoarea îmbină analiza fină şi descrierile amănunţite legate de normele unei perioade în care femeile au inceput, prin descătuşarea sexuală şi intelectuală, să le răzbune pe cele închise în gineceu timp de milenii. Pe fundalul acestui Paris ispititor, atât de bine surprins în romanele altui yankeu aventurier, Henry Miller, Aurora Liiceanu dezvăluie meticulos tainele a două femei care s-au abandonat unor pasiuni, au suferit şi nu au mai fost niciodată la fel după întâlnirea cu Hemingway, acel Hemingway pe care doar ele îl cunoşteau.
Tot în Parisul interbelic va năvăli şi cuplul Scott-Zelda. Dacă Hadley şi Ernest purtau cu ei tihna visătorilor cuminţi, Scott şi Zelda vroiau să uimească prin fastul şi exuberanţa risipitorilor. Intrau beţi în saloanele doamnelor simandicoase, dansau pe mese, îşi aruncau bijuteriile scumpe din tren în toiul scenelor de gelozie şi etalau acel stil de viaţă extravagant, descris în Marele Gatsby. Însuşi Fitzgerald era un Gatsby, băiatul sărac, îndrăgostit de curtata Zelda. Pentru ea a vrut sa devină faimos, oferindu-i mult-dorita viaţă luxoasă, un semn al potenţei în mentalitatea primitivă.
Din Zelda vor ieşi toate femeile din lumea creată de Fitzgerald în romanele şi povestirile sale. Totuşi, Zelda nu avea voie să existe în afara cărţilor scrise de soţul ei. Nu trebuia să aibă o carieră literară separată, ci doar să-şi publice câteva povestiri sub numele partenerului deja faimos, pentru a fi mai bine plătite. Mulţi l-au acuzat pe Scott de plagiat, considerând-o pe Zelda coautoarea operei lui. Deşi ei îi revine masca rebelei, Zelda, asemenea lui Hadley, nu s-a putut elibera de sub umbra marelui scriitor. Viaţa liniştită, la care s-a intors Hadley dupa ce l-a părăsit pe Hemingway, nu a devenit, însă, refugiul ales şi de Zelda. Ea nu ştia decât să trăiască dramatic şi apoi să se mistuie în propriile aspiraţii neîmplinite.
Pentru cei fascinaţi de tema feminităţii în artă, cartea Aurorei Liiceanu este o încântare, lăsând în urmă reflecţii adânci legate de societate, individualitate, alegeri şi limite impuse din afară. Aurora Liiceanu îmbină perfect analiza psihologică, datele biografice şi imaginile celor două personalităţi feminine aşa cum sunt reconstruite prin lentila altcuiva. Să nu uităm că experienţa de psiholog o determină pe autoare să reamintească de propria viziune subiectivă când reface istoria personală a celor două eroine. Supuse sau rebele intrigă, răscoleşte şi te face să nu o mai laşi din mână!
Fiecare cititoare se va regăsi fie într-una dintre femeile prezentate, fie la graniţa fluidă dintre aceste două tipologii reprezentate de Hadley şi Zelda. Mai mult, cele două tipologii amintesc de lupta milenară din adâncul oricărei femei, care se doreşte o apărătoare a stabilităţii, dar şi o aventurieră conştientă de propria forţă senzuală. Cartea scrisă de Aurora Liiceanu poate fi şi un ghid psihologic pentru bărbaţii care vor să înţeleagă mai bine această feminitate duală.