de Cristian ANDREI
Ești la botezul copilului unui prieten; te simți bine între atâția cunoscuți de o seamă cu tine și, pentru că v-ați retras la un restaurant cochet, unde muzica nu e pusă foarte tare, aveți ocazia să dați drumul unei discuții înflăcărate cu tente sexiste: băiat sau fată?
Cine este mai inteligent: bărbatul sau femeia? Ce deosebește gândirea unei femei de gândirea unui bărbat? Ai nevoie de argumente pentru a le pune la punct pe acele persoane de sex opus care se aruncă în discuție. Cineva spune că băieții sunt mai puțini pentru că sunt mai bolnăvicioși, altcineva spune că fetele au un creier mai mic; un fel de dușmănie intelectuală plutește în aer.
Pe măsură ce dai replici, lumea din jur își dă seama că știi lucruri pe care alții nici nu le bănuiau: că încă din primele zile de viață fetițele întorc capul după mirosul familiar, iar băieții mai puțin; că băieții se orientează după infrasunete, iar fetele după frecvențele superioare și de aceea li se recomandă invățătorilor sa așeze fetițele în spate și băieții în băncile din față… că femeile însărcinate care poartă în pântec băieți se descurcă mai bine cu testele cognitive și au un libidou mai crescut.
Această adevărată colecție de argumente este atent elaborată de o personalitate profesională avizată: doamna Lise Eliot, profesor în Departamentul de Neuroștiințe al Chicago Medical School. O astfel de specialitate permite deținătorului accesul la investigații de top ale creierului uman, dintre care cele mai invidiate de toți doctorii din lume sunt cele de imagistică bazată pe metabolismul cerebral. Trebuie știut că în ultima vreme psihologia și chiar psihiatria sunt obligate să probeze explicațiile științifice cu privire la comportamentele umane cu astfel de rezultate din imagistică și din dinamica neuro-transmițătorilor.
În concluzie, doamna Eliot știe ce spune când demontează mituri și confirmă unele diferențe între comportamentele băieților și fetelor. Încă din 1991, când și-a luat doctoratul în fiziologie și biofizică celulară la Universitatea Columbia, Lise Eliot trebuie să fi acumulat numeroase cunoștințe despre neuroni, encefal și atitudini înăscute. Toate aceste date trebuie să fi năvălit irezistibil în propriul encefal când au apărut pe lume cei trei copii ai ei, doi băieți și o fată… Pentru a atrage și cititori mai puțin îndoctrinați în ale științei, autoarea volumului Creier roz, creier bleu aduce adesea exemple din viața lor, iar această atitudine, frecventă de altfel în cărțile oamenilor de știință americani, încălzește literele.
Parcurgând atât experiența de neurofiziolog cât și pe aceea de părinte, doamna Eliot a înțeles un lucru esențial despre băieți: deși comportamentele lor sunt influențate de factori care se manifestă înaintea nașterii, cum ar fi testosteronul din organismul mamei, un rol mult mai important îl joacă mediul familial și cel cultural de după naștere. Sugestiile primite sistematic de la familie și alte anturaje pe diverse căi colorează în „bleu” creierul băieților și astfel ei ajung să aleagă anumite jucării, să-și rezolve problemele într-un anume fel și chiar să se miște cum doar bărbații știu. Cea mai vizibilă și totodată cea mai de impact particularitate pe care o provoacă mediul social în comportamentul băieților este profilul emoțional. Practic, băieților le este înfrânată dezvoltarea emoțională, mai cu seamă capacitatea de a empatiza. Pentru Lise Eliot, acest fenomen provoacă multe pierderi în interacțiunile sociale de mai târziu.
Am menționat mai sus doar câteva motive pentru care Creier roz, creier bleu este și un ghid timpuriu pentru părinți, menit să-i avertizeze că pot lua anumite măsuri în primii ani de viață ai copilului, astfel încât să-i poată înțelege mai bine pe cei ce poartă sexul opus. Sistematic și cu înțelepciune, în această carte cu mai mult de cinci sute de pagini sunt abordate marile arii de dezvoltare ale minții umane, cum sunt cele ale limbajului, percepțiilor sau orientării, sunt identificate diferențele de gen probate științific și sunt aduse recomandări pentru ameliorarea atitudinilor educative. În cele din urmă apare și sfatul atât de potrivit ideologiei vestice contemporane: armistițiul dintre sexe.
În ce mă privește, cartea lui Lise Eliot mi s-a așezat în bibliotecă precum un jambon consistent la grindă. Voi tăia multă vreme felii subțiri din el și mă voi hrăni cu ele, gata oricând să le împart cu musafirii, așteptând laude din partea lor și scutindu-mă de numeroase alte lecturi informative. În plus, cred că voi participa cu entuziasm la petrecerile de după botez…