LA AGĂŢAT
de Nadine Gordimer
304 pag. Editura All
Scena de agăţat la care face trimitere titlul acestui roman al lui Nadine Gordimer se produce într-o zi, într-o mahala dintr-un mare oraş sud-african: o tânără albă bogată face o pană de maşină şi apelează la ajutorul unui mecanic de la un service din apropiere. Pe fată o cheamă Julie, iar el spune că se numeşte Abdu. Între cei doi se înfiripă o atracţie imediată, un fel de conexiune emoţională. Sexul conduce la o aventură, aventura la mariaj şi, la fel ca în multe dintre romanele anterioare ale lui Gordimer, la tot soiul de complicaţii, forjate prin prisma politicii, a convenţiilor sociale şi a diferenţei ameţitoare de clasă socială dintre cei doi îndrăgostiţi. De această dată, rezultatul e o poveste fascinantă care reuşeşte să-i captiveze atenţia cititorului în ciuda nenumăratelor cusururi evidente.
Cine agaţă pe cine? Care e scânteia iniţială pentru idila dintre Julie şi Abdu, dincolo de evidenta atracţie sexuală? În cazul lui Julie, o rebelă care detestă lumea privilegiată a tatălui ei bogat, Abdu reprezintă la început un flirt cu Celălalt, un act de curaj şi sfidare, o oportunitate de a-şi schimba existenţa boemă pe care o duce acum cu un grup de amici artişti pe o viaţă pe care tatăl ei ar considera-o chiar şi mai imorală şi subversivă. Pentru Abdu, un imigrant cu studii universitare care se află ilegal în Africa de Sud, Julie reprezintă accesul la putere, influenţă şi bani; speră că ea îi oferă şansa de a-şi obţine permisul de şedere permanentă, poate chiar şi posibilitatea de a-şi schimba viaţa. Însă când eforturile sale de a obţine permisul de şedere în Africa de Sud eşuează, iar Julie insistă să-l însoţească acasă, el e înduioşat de devotamentul şi de dorinţa ei de a renunţa, de dragul lui, la viaţa privilegiată – precum şi la ţară, familie şi prieteni. Nu mai încape nici o îndoială că pe Julie o aşteaptă un adevărat şoc cultural, aşa că schimbă rolurile cu Ibrahim: în sătucul dependent de tradiţii al familiei lui, aflat la marginea deşertului, ea devine outsider-ul care nu cunoaşte limba celorlalţi şi nici tradiţiile musulmane. Fata află că n-are voie să plece de una singură, că independenţa pe care n-a apreciat-o înainte nu există în acest loc. Aici, femeile trebuie să le dea ascultare soţilor şi să ducă vieţi discrete şi limitate. Cum autoarea refuză să pomenească numele şi poziţia ţării lui Ibrahim, şederea celor doi pe aceste meleaguri pare cam abstractă şi dematerializată. Situaţia politică a ţării e vagă şi nu înţelegem de ce Ibrahim, care are o diplomă în economie, n-a reuşit să-şi găsească altă slujbă decât cea de la service-ul auto al unchiului său ori de ce n-a reuşit să emigreze.
Din fericire, capacitatea lui Gordimer – demonstrată în multe romane anterioare – de a descrie consecinţele psihologice ale exilului, ostilităţii de clasă şi prejudecăţilor rasiale îi permite să confere relaţiei dintre Julie şi Ibrahim o neobişnuită profunzime. Ajungem să înţelegem modurile în care cei doi se reinventează reciproc în propriul spaţiu mental, reacţionând nu doar la calităţile care-l individualizează pe celălalt, ci şi la acelea care fac din celălalt un membru al unei culturi străine. În acest roman adesea stângaci, ajungem să înţelegem cum visurile diferite de evadare ale celor doi îndrăgostiţi îi apropie.