Dacă ar trebui să redai omenirii viitorul pierdut…

Dacă ar trebui să redai omenirii viitorul pierdut…

Să ne închipuim că există un individ oarecare, numit John Salvatore Fontanelli. Un ratat care n-a reușit să ducă nimic până la capăt: nici studii, nici relația cu prietena sa… Și, într-o zi, Fontanelli este invitat la un avocat, care-i spune că a primit o moștenire.

De la cine? O să afle mai târziu. De ce a primit el moștenirea aceea? Are rude, are un frate… O să afle mai târziu. Și e mare moștenirea aceea? Ceva mai mult de optzeci de mii de dolari.  Oh! își spuse Fontaneli, pot să fac o grămadă de lucruri cu banii ăștia, să merg la colegiu… De fapt, suma e mai mare, spune avocatul. Cât? Peste patru milioane de dolari. Uau! gândi Fontanelli, ieri nu aveam bani de metrou, iar acum am patru milioane! De fapt, continuă avocatul, sume e ceva mai mare. Cât? Două miliarde. Era prea mult, își zise Fontanelli. Asta însemna să fii la nivelul familiilor Rockefeller și Rothschild. Era mai mult decât bunăstare.  Și, în încheiere, avocatul îi spune suma cea adevărată: un bilion de dolari. Adică o mie de miliarde.

O scurtă pauză. Bilion înseamnă, în accepțiunea germană, o mie de miliarde. În cea americană, înseamnă un miliard. Ca atare, suma din versiunea americană a cărții  este un trilion de dolari.

Ne întoarcem la poveste. Abia după ce John Fontanelli află suma adevărată a moștenirii, află și restul detaliilor. Un strămoș al său din Florența avusese, în urmă cu cinci sute de ani, un vis: că un urmaș al său (cel mai tânăr descendent al său, de sex masculin, în viață în ziua de 23 aprilie 1995) va reda omenirii viitorul pierdut. Ca atare, depusese la bancă suma de trei sute de florini – adică, în banii din ziua de azi, vreo zece mii de dolari.  În cinci sute de ani, banii aceia, cu dobânzile aferente și dobânzile la dobânzi, deveniseră un bilion de dolari.

Până aici, povestea fusese frumoasă și interesantă. Aveam de-a face cu un basm pentru oameni mari, îmi spuneam eu, devenind tot mai curios să aflu cum a reușit Fontanelli să redea omenirii viitorul pierdut. Pentru că eroul lui Eshbach își ia rolul în serios și încearcă să-și dea seama ce trebuie să facă pentru a folosi averea aceea imensă așa cum își dorise strămoșul său.

Mai facem o scurtă pauză. De fapt, cel care încearcă să-și dea seama ce trebuie făcut pentru a reda omenirii viitorul pierdut este Andreas Eschbach, autorul romanului Un bilion de dolari. Eschbach este un scriitor german, laureatul multor premii din țara sa și tradus în vreo șapte, opt limbi. Scrie proză SF sau care conține elemente fantastice.  Romanul despre care vorbim reprezintă o îmbinare aproape perfectă între un subiect atractiv, o acțiune captivantă și o documentare ieșită din comun.

Revenim la povestea noastră.

Fontanelli va încerca, în primul rând, să afle care sunt problemele reale ale omenirii, intenționând ca abia după aceea să găsească soluția pentru rezolvarea lor. În același timp, își dă seama că deținerea unei sume imense de bani nu înseamnă că dispune de puterea necesară pentru a modifica soarta omenirii.

Așa că va încerca, într-o primă fază, să devină un soi de stăpân al lumii, să cucerească prin intermediul banilor toată puterea disponibilă.

Romanul se transformă, treptat, într-o combinație zăpăcitoare de aventuri și de economie politică, de teorii verificate în practică și de utopii moderne. Eschbach va încerca să ne facă să înțelegem mecanismele economice și politice ale vieții contemporane și – mai ales – va încerca să risipească mituri bine întreținute de propaganda oficială. Ne va arăta – cu ajutorul unor cunoscători în domeniu – care este substratul adevărat el economiei mondiale, care-i impactul politic, ce însemnătate are mișcarea ecologică și multe, multe alte lucruri. Și toate acestea într-o formă captivantă. Ne vom pomeni că, urmărind aventurile telenovelistice ale lui John Salvatore Fontanelli, vom afla multe lucruri interesante despre lumea în care trăim și vom descoperi modul în care am fost și suntem mințiți fără încetare.

Romanul lui Eschbach este un cărțoi de vreo mie de pagini. Vă asigur că-l veți citi pe nerăsuflate și că veți regreta când se va termina. Este, dacă vreți, un roman SF care ne avertizează că viitorul nostru e în joc. În același timp, este un manifest al încrederii în oameni, un roman de aventuri cu eroi și peripeții – pentru că adevărurile pot fi spuse sub diferite forme, iar Andreas Eschbach a găsit una dintre căile cele mai plăcute de a le spune.

Back to top