Palma îţi demonstrează că până şi într-o ţară cum e Australia, una dintre cele mai iubite de emigranţii Europei – multiculturalismul – deşi ar trebui să câştige pe toate planurile – mai dă şi rateuri atunci când vine vorba de clasa de mijloc.
Şi asta fie că e vorba de relaţiile din cupluri de iubiţi şi soţi, formate din oameni care provin din etnii sau culturi diferite sau care au convingeri politice diferite, fie că vorbim despre grupuri de prieteni veniţi din medii sociale diferite. Când apare o problemă majoră care îi afectează într-o mai mică sau mai mare măsură pe toţi membri unui astfel de nucleu lucrurile devin complicate. Cei implicaţi nu reuşesc să o rezolve firesc, devin pătimaşi şi apar conflicte greu de bănuit până de curând. Iar încet, încet, se dezvăluie şi câte un schelet din dulapul 
fiecăruia dintre cei implicaţi. Puţin rasism, sexism, naţionalism, frustrări profesionale, violenţă domestică, relaţii extraconjugale. Toate acestea ascunse foarte atent în spatele unei vieţi mic burgheze aparent liniştite.
Conflictul din interiorul unui astfel de grup apare în cartea lui Tsiolkas în urma unei palme pe care verişorul gazdei o aplică copilului uneia dintre familiile prietene, invitate ale cuplului Hector şi Aisha, la un grătar, într-o suburbie a oraşului Melbourne. Autorul nu se concentrează pe abuzul săvârşit asupra copilului, ci pe felul în care se combină sentimentele de dragoste, simpatie şi cutume ale mediilor din care provin personajele – atunci când părinţii victimei decid că vinovatul trebuie să fie pedepsit. Practic povestea este spusă şi reinterpretată de fiecare dată de către cele opt personaje principale care au fost martore ale incidentului. Cartea nu vorbeşte despre cât de corect este (sau nu) să pălmuieşti un copil (fie el şi isteric). Cartea studiază doar această generaţie (generaţia lui Hector, cu puţin peste 40 de ani) care are la dispoziţie atât de multe mijloace materiale şi prosperitate, dar este în acelaşi timp condusă de un egoism feroce şi-şi apără teritoriul indiferent de consecinţe.
Tsiolkas, a cărui familie a emigrat din Grecia în Australia nu este deloc un fan al literaturii europene şi nici al vieţii europenilor, de altfel. Spunea la un moment dat într-un interviu că de câte ori vizitează Europa se simte tot mai puţin european. „Simt că europenii sunt foarte legaţi de clasa socială din care fac parte, pare mult mai dificil să trăieşti normal ca imigrant în Europa şi asta trebuie să aibă un efect şi asupra literaturii“ – zice el. Nu priveşte nici Australia ca fiind un tărâm paradisiac. Există însă o mare diferenţă între felul în care erau priviţi imigranţii aici faţă de Europa, cel puţin la începutul anilor 90. Între timp însă, probabil în mare parte datorită crizei economice lucrurile au luat o întorsătură mai puţin plăcută şi în Australia. „Oamenii au devenit din ce în ce mai egoişti. Şi nu poţi să separi politica celor întâmplate pe plan economic de problemele tipice multiculturalismului“. Tsiolkas crede că singura şansă în ceea ce priveşte viitorul Australiei constă în felul adolescenţilor de a privi diferenţele culturale. Aceştia, în carte sau în viaţa reală au devenit indiferenţi la ceea ce sunt învăţaţi acasă, imuni la accesele de rasism sau ura părinţilor lor faţă de alte orientări sexuale decât cele considerate normale.
A fost acuzat de către unii critici că e misogin, însă Tsiolkas s-a disculpat rapid şi le-a replicat acestora că au confundat personajele cu autorul. „Nu e o carte misogină, este o carte despre bărbaţi infantili care sunt misogini“. Dar pe lângă aceasta, cartea este de fapt o poveste despre eşecurile din viaţa clasei de mijloc, despre consumerismul care le conduce viaţa. În acelaşi timp despre refuzul lor de a vorbi despre orice subiect care ar putea să le deterioreze chiar şi puţin viaţa liniştită şi îndestulată. Nu vor să ştie de războaiele din alte ţări, de încălzirea globală, de terorism. Nu acceptă şi nu percep problemele celor care nu se află în cercul lor ca fiind destul de importante pentru a le discuta.
Cartea este bazată pe un fapt real, în sensul unei întâmplări asemănătoare cu un copil pălmuit chiar de mama autorului (care emigrase în anii 60 din Grecia în Australia). Însă în cazul acelui copil lucrurile n-au evoluat la fel, petrecerea în aer liber a continuat şi toţi cei implicaţi au rămas în continuare prieteni. Doar replica victimei, un băiat de 4 anişori, a rămas neschimbată în cartea lui Tsiolkas: „Nimeni nu are dreptul să îmi atingă corpul fără permisiunea mea!“
Aflat la a doua generaţie de imigranţi greci, Tsiolkas a realizat destul de devreme că este atras de bărbaţi şi pentru a putea să-şi dezvolte personalitatea departe de familia sa tradiţională şi conservatoare a plecat devreme de acasă, urmând cursurile unei universităţi. Acolo şi-a întâlnit partenerul, pe Wayne, cu care are o relaţie de 25 de ani.
Deşi a avut o perioadă în care, din cauza alegerii sale, relaţiile cu familia s-au răcit, n-a renunţat niciodată complet la menţinerea unei minime comunicări cu aceasta şi se mândreşte în continuare cu mama sa, care este complet diferită de personajele feminine din Palma şi are vederi de stânga (aici povesteşte mai multe despre subiect). Chestiune care, într-o comunitate tradiţionalistă cum e cea a familiilor greceşti, nu e considerată ca fiind neapărat o calitate.
Imagine scriitor: neoskosmos.com