Dăruiește o carte – Ziua Mondială a Cărții

Dăruiește o carte – Ziua Mondială a Cărții

O zi în care celebrăm cartea și lectura, o zi în care ar trebui să ne rezervăm măcar câteva minute pentru a citi altceva decât scroll-ul televiziunilor de știri ori site-urile ziarelor.23 aprilie este ziua în care, deja tradițional, sărbătorim cartea și lectura. După ce anul trecut am împărțit câteva sute de cărți doar bucureștenilor, anul acesta am dus darul lecturii și la Oradea, Cluj, Brașov, în cadrul acțiunii Dăruiește o carte, organizată cu sprijinul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național. Librăria online elefant.ro a avut alături parteneri de nădejde –  editurile Litera, Tango și Univers și Radio 21 – am împărțit 2500 de cărți în București, câte 500 la Cluj și Oradea și 200 la Brașov.

Cărțile ne sunt prieteni tăcuți, credincioși, deloc supărăcioși dacă nu sunt băgați în seamă o perioadă îndelungată, mereu bucuroși de o îmbrățișare și îndelung răbdători. Ideal! Însă această imagine este valabilă doar în cazul în care există o relație cititor – carte, construită încă din pruncie. Sună amuzant și poate forțat, dar știu niște scriitori celebri care susțin același lucru: bebelușii trebuie să devină prietenii cuvântului scris încă din leagăn. La început vor fi ascultători răsfățați de cuvinte, apoi temerari care pornesc în aventuri alături de prietenii lor din cărți, pe urmă personaje auto-incluse în romanele favorite, după aceea critici și „selecționeri“. Însă întotdeauna vor păstra relația cu cartea și cititul.

Însăși facerea unei cărți este o aventură fascinantă, o călătorie plina de neprevăzut care începe în mintea scriitorului și se încheie în sufletul cititorului. De la terminarea manuscrisului și până la acceptul editorului trec de multe ori ani, în care un scriitor speră și crede în opera sa. Editorul care alege o carte nu cântărește doar măiestria scriiturii, acțiunea, rafinamentul personajelor ci și ce fel de public ar aprecia o astfel de carte, cine ar cumpăra-o, cât ar plăti pentru ea. Vraja cuvintelor se preschimbă în magia cifrelor. Din momentul în care se decide publicarea unei cărți, mai trec cel mult șase luni cu traducerea, redactarea și editarea, iar în final tipărirea sa.

Traducerea este, de multe ori, o adevărată artă – și dacă uneori vă enervează anumite expresii dintr-o carte, gândiți-vă că poate nu e tocmai vina scriitorului, are și traducătorul o contribuție. Este, de multe ori, o mare provocare să traduci anumiți autori, gen James Joyce, Roberto Bolano ș.a. Amos Oz povestea că le spune traducătorilor săi să îl trădeze ca să îi fie credincioși – adică să caute acele expresii și cuvinte care pot reda exact sensul spuselor sale.

Urmează coperta, un cod vizual care trebuie să sugereze conținutul fără a dezvălui prea multe, trebuie să arate esența fără să lase să transpară miezul. Complicat – credeți-mă, sunt foarte puțini designeri buni de copertă pe lumea aceasta – și iată o sugestie pentru o carieră de succes, în cazul unui geniu la desen J.

Marketingul este etapa în care se țes povești în jurul autorului, în jurul cărții, al personajelor. Totul trebuie să trezească interesul cititorului, de la prezentarea de pe coperta a patra până la micul text din catalogul editurii și discursul de la lansarea volumului. Iar de aici….cartea rămâne singură pe raft, față în față cu publicul său. Va convinge sau va respinge, în funcție de gusturile cititorilor.

Există un studiu realizat în Marea Britanie pentru determinarea obieceiurilor de lectură ale tinerilor din ultimii 50 de ani. Îl găsiți aici, însă vă voi devoala câteva rezultate. Sunt doar două lecturi comune adulților și copiilor: Trilogia Stăpânul Inelelor a lui Tolkien și 1984, a lui Orwell. Iar mesajul este unic: și în adolescența noastră și acum, într-a lor, sunt două nevoi esențiale de îndeplinit: cea de evadare, escapismul fantasy, dar și cea de revoltă, de înțelegere și luptă cu opresiunea. Și ce lectură mai bună am găsi decât cartea lui Orwell? E drept, acum copiii preferă să citească pe e-Readere, adulții încă mai apreciază atingerea unei pagini tipărite.

Micile detalii ale ritualului de lectură s-au schimbat, dar el nu a dispărut. Și nici nu cred că va dispărea vreodată! Asta ar însemna că răul orwellian a învins. Dar aceasta e mai degrabă o intrigă de roman prost. Iar eu am avut onoarea în ultima vreme să cunosc multe personaje tinere, dornice să scrie istoria literaturii, chiar și prin numărul de cărți citite!

Back to top