Această carte, Mîndra fecioară, publicată de Joyce Carol Oates în 2009, are un subiect ciudat. Uneori te duce cu gândul la Lolita lui Nabokov, dar de fapt îți dezvăluie altfel de trăiri. Este o carte cu un amestec bizar între onirism si realism, între ireal și real. Ne introduce într-o lume pe care o percepem ca pe ceva în care trăim, ceva în care se îmbină înălțimile minții cu micimile ei, splendoarea cu ticăloșia. În acest fel, simțim ca și cum personajele principale ale cărții sunt în preajma noastră, printre noi sau chiar noi. Personaje pe care le detestăm uneori, dar care ne plac în măsură egală, pentru că le înțelegem și chiar ne regăsim în ele, chiar dacă nu în extremismul gândurilor și gesturilor lor.
În fond, despre ce este vorba? Succint spus, despre un bărbat de 68 de ani, pe nume Kidder, care agață elegant, îndrăzneț și insidios o fată neștiutoare de 16 ani, frumoasă, cu un păr minunat și picioare tinere, musculoase și zvelte. Marcus Kidder este șarmant, bogat, rasat, fascinant de sofisticat, e un estet cultivat, un artist. Ea, Katya, este o fată simplă, de 
extracție joasă, săracă, crescută într-o lume hâdă, în care sângele, relațiile cu părinții sunt lipsite de omenie, mai mult decât mizerabile. Chiar ticăloase, animalice. Un tată fugit de acasă, care-o păcălise că va veni s-o vadă, pentru că ea este fata lui dragă, dar care nu mai vine, fiind ucis în conflicte interlope, este părintele ei iubit, pe care-l visa venind afectuos înapoi. O mamă drogată, cu amanți dubioși, dar cu care era silită să împartă o viață mizeră, care-i cerea bani, dar n-o întreba cum trăiește și de unde-i are, îi era totuși mamă, dorind să fie iubită de ea.
Relația cu domnul prea vârstnic se construiește prin darul lui de a vrăji prada, dar și din admirația și tandrețea, uneori perversă, subtilă, cu care o copleșea, o făcea să fugă de el, dar și din așteptarea cu care el știa că ea se va întoarce.
Amândoi, în mintea bărbatului bătrân, vor trăi o legendă. Un rege trăise destul ca să tânjească să moară. Dar cum Moartea este „un tâlhar neras“, „regele cel vârstnic, educat între demnitate, vanitate și mândrie“ vrea s-o înșele. „În somnul agitat al regelui s-a arătat mândra fecioară…care nu era decât o copilă, nu încă femeie…O frumoasă copilă bălaie, strălucitoare și cu inima curată…“. Ea va fi mireasa lui în pragul morții, ea este sufletul lui pereche. Scenariul morții lui demne, Kidder îl știa demult, iar Katya intră în rolul mândrei fecioare cu o delicatețe nemăsurată, devenind mireasa ultimelor lui clipe de viață, ale singurului om care, ea știa, a iubit-o.
Misiunea ei era să-l facă să moară demn. Katya bea șampania cea mai delicioasă cu el și înțelege că trebuie să-i de capsulele, pastilele și tabletele care-l vor duce în altă lume. El îi spune că plănuise această noapte de când o văzuse prima dată. Întinsă lângă bătrânul cu păr alb, a cărui răsuflare se transforma în suspine lungi, tremurătoare și care-i spunea cât de mult o iubea, Katya simțea că se află acolo unde trebuie. Lângă el era locul ei. Pentru că el murea în brațele miresei lui, iar ea era mireasa îndelung visată de el.
Ce va învăța ea din această trăire? Că dragostea este putere, nu există putere fără dragoste. Și asta, Katya nu va uita niciodată.
Da, totul se termină cu ideea că cineva trebuie în viață să te iubească mult, chiar foarte mult.
Sigur, cartea este minunată. Și, sigur, are și un ingredient thriller, pentru că oricine vrea să știe ce se întîmplă cu o asemenea relație, atât de neobișnuit începută, atât de ciudat încheiată.