Roger Eriksson, un adolescent de 16 ani, dispare în condiții suspecte. Până aici, nimic neobișnuit, doar meseria de adolescent presupune niște evadări răzvrătite și niște mistere asumate, pentru a păstra atractivitatea. Doar că zilele trec, vreo patru la număr, iar poliția din Vasteras nu face nimic. Prin urmare, poliția este excesiv de tolerantă cu evadările adolescentine. Apoi, vine șocul: corpul mutilat al lui Roger este găsit plutind pe un lac. Are – de fapt nu mai are – inima smulsă din piept. E momentul în care 
oamenii legii se trezesc și aduc în micul orășel cei mai reputați criminaliști. Însă nu apare nici o pistă de investigat.
Au nevoie de fapt de Sebastian Bergman, un psiholog criminalist de geniu, cu porniri autodistructive.Visează alambicat și dureros, are traume nerezolvate și o vreme nu știe
sau nu vrea să scape de ele. Caută soluția problemelor sale în alcool, ca orice ins deștept, singur, tulburat și implicat în investigații criminalistice care-ți dau fiori. Până în ziua în care decide că mai bine își acceptă demonii decât să-i înece cu băutură și analgezice. Ușor obez, dependent de sex, seduce femei coapte și le abandonează rapid. Dar se plictisește curând de sporturile între așternuturi și caută să-și pună ordine în viață.
Ziua în care găsește două scrisori – una de la o fostă iubită care dorea să îl anunțe că e însărcinată și celalaltă răspunsul mamei lui la epistola fetei – îl aruncă în trecut și îi aduce un scop care sparge monotona lui existență: vrea să o găsească pe mama copilului, și să afle dacă l-a păstrat.
Prietenia lui Sebastian cu Torkel Hoglund, șeful echipei care anchetează moartea lui Roger Eriksson îl aduce aproape de detaliile sordidei crime. Ce va descoperi și ce detalii importante din propria viață i se vor revela veți afla citind romanul Bărbatul care nu era ucigaș, primul din seria Cronicile lui Bergman.