John Le Carré. Autor de esență tare, chiar și după 50 de ani

John Le Carré. Autor de esență tare, chiar și după 50 de ani

Să citești John Le Carré poate fi o terapie antistres mai bună decât orice tratament naturisto-spiritual, pentru că te energizează cu totul, oferindu-ți o intrigă credibilă și captivantă. Pentru că John Le Carré nu scrie pentru mulțimi imense de cititori, de multe ori am avut impresia că scrie doar pentru sine – și câteodată că scrie chiar despre sine.

Cel mai recent roman al său, A Delicate Truth, este o analiză a duplicității omului modern, a tipologiilor naționale și a reacțiilor umane, evident, totul pe fundalul unei acțiuni de spionaj. Iar spionii, da, sunt duplicitari, pot fi niște domni cu maniere încântătoare, care să te execute zâmbind.

Intriga se poate rezuma simplu: în 2008, în Gibraltar are loc un război privat: un Paul Anderson care nu e Paul Anderson, încearcă un dirty job, dar operațiunea eșuează. Anderson fusese recrutat de Jay Crispin, mercenarul care a ieșit din agenție pentru a face avere vânzând servicii de spionaj diverselor guverne. Acum intră în joc două personaje esențiale, Sir Christopher (Kit) Probyn, un fost agent retras din activitate, care își dă seama că e ceva putred în Gibraltar, și secundul său, mult mai tânărul agent Toby Bell. Tensiunea și furia cresc de la pagină la pagină, căci aceasta e ficțiunea în care John Le Carré avertizează nu doar asupra fragilității sistemului diplomatic, ci și asupra ascensiunii companiilor private care se implică în războaie serioase, doar pentru bani – însă foarte mulți bani. Nu e o carte cu happy end, vă veți gândi multă vreme la scenariile posibile de la final.

 

 

Acest roman este oricum, dar nu delicat, cum ne spune titlul. Este o ficțiune foarte inteligent construită despre o chestiune foarte acută: islamofobia și toate consecințele sale. Poate fi un curs de relații internaționale sau relații interumane în situații critice. Autorul susține în carte, dar și în declarații publice, că islamofobia nu este decât un efect dezastruos al ignoranței politicienilor. „Când vorbești despre terorism, nu există justificări, doar motive, care sunt istorice și foarte clare. În geopolitică, trebuie să ții minte un lucru: victima ține minte, învingătorul nu. Iar orice act terorist de azi e consecința a ceea ce s-a petrecut în trecut“, explica Le Carré într-un interviu recent, adăugând că portretul pe care îl face britanicilor nu e deloc măgulitor, dar e real.

Și tot el a mărturisit că acest roman este cel mai autobiografic dintre toate pe care le-a scris în cei 50 de ani de carieră scriitoricească. Toby Bell este un agent talentat aflat în slujba majestății sale și are aceeași pasiune pe care o avea scriitorul în tinerețe, când a lucrat pentru serviciile secrete. Iar Sir Probyn este un agent retras din activitate, care locuiește undeva în Cornwall…ca și autorul nostru. Nu știu daca Suzanne, soția lui Sir Probyn are vreun corespondent în realitate, dar e un personaj simpatic.

Traducerea acestui roman apare abia la anul la Rao. Ca să înțelegeți mai bine ce e în spatele știrilor, citiți cartea de la Okian. Drepturile de ecranizare sunt deja negociate, așa că vom avea și o ecranizare….nu știm când.

Back to top