Mă aștept întotdeauna ca jurnalul unui scriitor să fie un volum care să inspire, plin de învățăminte și de povești din viața celui ale căror opere mi-au plăcut. Dar în Jurnalul lui Kafka am descoperit un om urzuz, antisocial, care nu găsește plăcere în compania prietenilor sau a familiei, ci mai mult a scrisului său: „Trebuie să stau multă vreme singur. Tot ceea ce am realizat este numai rezultatul singurătății. Urăsc tot ceea ce nu se referă la literatură… Stând singur, poate c-aș reuși cândva să-mi abandonez de-adevăratelea slujba. Căsătorit fiind, n-aș putea face niciodată așa ceva“. 
De aceea cred că i-a plăcut acest volum lui Mircea Cărtărescu, care mărturisea cumva în jurnalul său – Zen – că se regăsește în chinurile scrisului prin care trece și Franz Kafka: „În cazul meu se poate recunoaște foarte bine o concentrare asupra scrisului. După ce mi-am dat seama că, din punct de vedere organic, scrisul reprezintă cea mai fertilă orientare a ființei mele, totul s-a precipitat în această direcție, lăsând fără preocupare aptitudinile ce vizau… plăcerile sexului, plăcerea de a mânca și de a bea, bucuria meditației filozofice și a muzicii. Mi-am pierdut vlaga în toate aceste direcții. A fost un lucru necesar, pentru că energiile mele, în ansamblul lor, erau atât de reduse, încât numai concentrate la un loc puteau sluji, într-o oarecare măsură, scopului de a scrie“.
Kafka este conștient că aptitudinile sale scriitoricești sunt enorme seara și dimineața și consideră că tot ceea ce nu este literatură îl plictisește. Urăște vorbitul cu familia, pentru că îl deranjează sau îl ține în loc și nici chiar o căsătorie nu l-ar putea schimba. De altfel, din Jurnal aflăm că a fost logodit de două ori, dar a anulat căsătoriile, nesimțindu-se pregătit pentru asta. Referitor la logodnica sa, spunea că „are să fie nefericită cu mine, … din cauza adevăratei mele firi sunt un om închis, tăcut, nesociabil și nemulțumit… Eu trăiesc mai ceva decât un străin“. Sau: „Nu se cade să deplâng faptul că nu pot suporta nicio iubită, că nu înțeleg din iubire decât aproape la fel de puțin ca și din muzică și că trebuie să mă mulțumesc cu cele mai superficiale efecte”.
Oscilând între literatură și viața de funcționar, Kafka nu a reușit să preia afacerile familiei care deținea o fabrică și a ales să fie aproape tot timpul o dezamăgire pentru ai lui. „La 31 de ani – am o aplecare anormală spre un trai tihnit și dependent, așa că nu fac decât să sporesc singur tot ce-mi este dăunător. … Viața de funcționar ar fi bună pentru mine, dacă aș fi însurat“.
Franz Kafka s-a născut la Praga, pe atunci capitala Regatului Boemiei, care făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, într-o familie evreiască, însă limba sa maternă a fost germana.
Jurnalul său fiind atipic, mai multe despre Kafka aflăm pe Wikipedia, care spune că „după absolvirea liceului german, Kafka a studiat dreptul, și-a luat doctoratul, apoi a lucrat un timp la tribunalul din Praga și ulterior ca avocat la compania de asigurări Assicurazioni Generali (1908-1922). A părăsit rareori Praga, a călătorit în Italia, Germania, Austria și a vizitat orașul Arad, trăind într-un cerc strâmt până către sfârșitul vieții“.