Peter Hobbs scrie în romanul În livadă, rândunicile atât de direct, încât te sperie. Nu există aluzii în curgerea cuvintelor, nu există confuzii şi încâlceli. Nu există trucuri literare de sporit tensiunea. Tensiunea, totuşi, este maximă. Pentru că se trage dintr-o poveste de dragoste care s-a terminat violent înainte de a începe. Povestea unui adolescent târât în închisoare şi chin fizic şi psihic fără sfârşit pentru că s-a îndrăgostit de fata cui nu trebuia.
Totul se petrece în Pakistan, unde livezile, rândunicile, rodiile şi soarele au fost inventate parcă pentru a săruta şi a alina tortura suferită de cel care a intrat după gratii copil şi a ieşit bărbat, dar un bărbat slab, dărâmat, care nu-şi poate folosi membrele şi a cărui stea călăuzitoare în anii de nenorocire a fost tot gândul luminos pentru fata care i-a adus pierzania.
După puşcăria nedreaptă, celălalt sprijin îi este un bătrân care îl culege şi veghează, cu iubire pură şi îngrijorare, asupra retransformării epavei la loc în om, cât se mai poate recondiţiona şi refolosi din el. Amintirile despre durerea fizică îndurată, despre abandonul celor dragi care nu l-au căutat sau poate doar nu l-au găsit, toate acestea sunt aduse cititorului la modul firesc. Este singura existenţă cunoscută de băiatul de odinioară, devenit adult fără ca de fapt să trăiască.
Livada cu rândunici sub formă de săgeţi este singura legătură cu viaţa lui de dinainte de tortură. Acolo şed adăpostite copilăria lui, imaginile despre familia lui, inocenţa pierdută fără voie într-o bună zi, fără avertisment. Reperul său fericit, care îi mai aduce aminte că lucrurile pot fi şi bune, dar şi amănuntul care îl face să-şi dea seama că atunci, în urmă cu 15 ani, a pierdut tot ce avea.
Cartea este crudă. Niciun adolescent din lume nu ar trebui să cunoască aşa gustul iubirii, mai ales că detaliile celor întâmplate în închisoare sunt explicite şi chinuitoare şi pentru cititor. Pentru mintea unui european lucrurile ar putea părea pe alocuri exagerate, ba chiar imposibile. Răzbunarea unui tată atotputernic pentru îndrăzneala de a te îndrăgosti de fata lui este totală.
Săruturile nevinovate au statut de crimă, căci 15 ani e o pedeaspă potrivită pentru ucigaşi şi violatori. Lumea se dă cu susul în jos, iar echilibrul este greu de restabilit şi de păstrat. Tânărul reînvaţă să meargă, să vorbească şi să aibă încredere în semeni. Greu, foarte greu de făcut.
Simplă şi uşor de citit. Cu final în suspendare, care deschide imaginaţia pentru orice. Pentru speranţe noi sau pentru resemnare. Pentru regăsire sau pentru recăutare de sine. Toţi avem torturile noastre, din care suntem eliberaţi la un moment dat, devreme sau prea târziu. Important este să le rememorăm şi să ne repunem pe picioare, chiar dacă la început tremurăm şi nu mai ştim să fugim.
Am citit-o în vacanţă. Nu a fost potrivit, dar m-a captivat.