Noul roman al lui Bogdan Costin, Sfîrşitul a fost aproape (colecția Proză, editura Cartea Românească) este o satiră la adresa unei civilizaţii pe cît de moderne şi de avansate tehnologic, pe atît de dominate de frică, în toate formele ei. Nu atît de cea a extincţiei totale, cît de micile frici care îi ţin captivi pe oameni în inconfortabilele buncăre ce devin propriile lor vieţi, odată cu deziluziile aduse de trecerea timpului.
21.12.2012. Probabil cel mai faimos sfîrşit al lumii din istoria omenirii, datorat internetului. Totuşi, puţini au crezut că acesta chiar va avea loc. Emil Pop, taciturnul IT-ist al unei agenţii de publicitate, e unul dintre ei. Cu cîteva zile înainte, el o va răpi pe Mariana, colega lui de la Contabilitate, şi o va duce în buncărul său. Zilele petrecute acolo, în aşteptarea unei apocalipse puţin probabile, îi vor aduce Marianei revelaţii neaşteptate, în timp ce lumea de la suprafaţă va deraia de la cursul ei firesc atunci cînd cei care o cunosc vor constata dispariţia sa.
Ambiţia mea e să scriu cea mai tristă şi mai comică poveste din lume. Nu cred că mi-a ieşit încă partea cu «din lume», nici cu «cea mai», dar o să mai insist. Cartea de faţă nu e despre sfîrşitul lumii, ci despre cum continuă ea să existe, cu bune şi rele, ţinută laolaltă, ca să nu se destrame, parcă mai degrabă de o frică omniprezentă decît de legile fizicii. Am încercat să transpun în universul mic al unei agenţii de publicitate problemele lumii contemporane, aşa cum le resimt eu. – Bogdan Costin
Iată un fragment în exclusivitate din romanul semnat de Bogdan Costin:
III
”Pentru Miruna totul a fost clar: Emil a fost nebun. O sinteză a tuturor părerilor ei împărtăşite cu colegi şi prieteni pe subiectul fierbinte al lunii ianuarie în mediul online arată aşa:
A fost nebun, îţi zic. Probleme grave la mansardă. Bine, nu mă mai miră nimic, e plină lumea de nebuni. Chiar în secunda asta, sunt unii care cred că Hitler sau Elvis încă trăiesc şi‑şi dedică viaţa căutării lor. Nu te mai miră nimic. Lumea e nebună, a luat‑o razna. Chiar în acest moment, există oameni convinşi că omenirea e un experiment al extratereştrilor şi că aceştia se vor întoarce curând şi vor anihila specia umană (în treacăt fie spus, Emil Pop nu a exclus nici varianta asta pentru data de 21 decembrie 2012). Chiar acum, cel puţin cinci indivizi cred că sensul vieţii e să îşi lase unghiile să crească zeci de ani fără să le mai taie. Chiar acum, cine ştie câţi ciudaţi cred că viaţa înseamnă să termini o şcoală, să mergi timp de patruzeci de ani câte nouă ore pe zi la un serviciu, să‑ţi întemeiezi o familie, să iei un credit pe 30 de ani şi o casă şi apoi să plăteşti cele trei sute şaizeci de rate şi apoi să mori. Nu e asta nebunie? Acum, în timp ce vorbim, un om crede că există fantome şi chiar acum se străduieşte să le filmeze într‑o casă bântuită, să obţină o dovadă a existenţei lor şi a faptului că are dreptate. Ne mai miră ceva? Şi toţi par oameni absolut normali cu vieţi normale. Cu o casă normală din care pleacă dimineaţa cu o maşină normală către un job normal îmbrăcaţi în haine normale cumpărate din nişte magazine normale seara înainte de a se întoarce la familiile lor normale. Normalitatea e noua nebunie. Sunt pe planeta asta milioane de ciudaţi mai ciudaţi decât Emil Pop, putem fi siguri de asta. Bine doar că nebunul ăsta din preajma noastră nu m‑a luat pe mine cu el în pivniţă. Nici nu vreau să mă gândesc prin ce a trecut Mariana. Ştiu că se uita la mine într‑un fel anume, uneori chiar mă gândeam ce dubios om e, cu privirea aia a lui fixă şi muţenia lui. Jur că o dată m‑am gândit că ar fi în stare să mă violeze într‑o seară când am rămas doar eu şi el la lucru până târziu. Era dus cu pluta Emil. Ah, de fapt acum îmi dau seama că l‑am surprins în timp ce se pregătea. Ne‑am întâlnit într‑o seară, prin noiembrie, la coadă la supermarket şi el avea căruciorul plin plin cu conserve. Era chiar ciudat. Nu părea aprovizionarea pentru o săptămână. Chiar am făcut o glumă că dacă se pregăteşte pentru era post atomică şi el a zis că da. Doamne, ce proastă sunt, dacă îmi dădeam seama poate nimic din toate astea nu se mai întâmpla.”
Bogdan Costin (n. 1975), scriitor şi publicitar, este unul dintre supravieţuitorii apocalipsei ce a avut loc pe 21.12.2012. Marcat de experienţa traumatizantă a acelui sfîrşit de lume, a transpus-o în romanul ce vă e supus acum atenţiei, nu întîmplător intitulat Sfîrşitul a fost aproape. În 2013, fericit că a primit o nouă şansă la viaţă după acel decembrie teribil din 2012, a publicat primul său roman, Cum să faci primul milion, la Editura Cartea Românească. Înainte de fatidicul an, a mai scris texte pentru teatru, cu care a cîştigat de două ori marele premiu la concursul de dramaturgie al Festivalului de Comedie Românească (2007, 2011), despre care declară că acum nu mai înseamnă nimic pentru el.