Romanele cu vampiri şi cu îngeri căzuţi sunt so passé! După ce s-au scăldat în romanţe siropoase despre fete disperate să facă orice pentru a fi pe placul vreunui ins paranormal, care duce lupte seculare în paralel cu orele de la liceu, adolescenţii au decis că e cazul să treacă la un nivel superior. Aşa au câştigat teren distopiile – care au fost aici dintotdeauna, doar că nu erau prea appealing pentru tânăra generaţie, fiindcă nu aveau personaje cool, care să vorbească pe limba lor. Fiindcă de fapt ăsta e secretul oricărui gen care se adresează tinerilor cititori: limbajul comun cu al lor.
Mi-a plăcut foarte mult Divergent, primul roman al trilogiei omonime, chiar dacă nu sunt în publicul ţintă. E o 
carte cu un ritm foarte inteligent cadenţat, e motivantă, antrenantă, n-o laşi prea uşor din mână. Un thriller distopic în care veţi citi despre un Chicago împărţit în cinci facţiuni, fiecare cultivând o anumită virtute: Candoarea (onestitatea), Abnegaţia (altruismul), Neînfricarea (curajul), Prietenia (bunătatea) şi Erudiţia (inteligenţa).
Personajul central este adolescenta Beatrice Prior. Are 16 ani şi trebuie să ia decizia vieţii ei, pentru că în fiecare an, într-o zi anume, tinerii de vârsta ei aleg facţiunea în care îşi vor petrece restul vieţii. Beatrice şi familia ei trăiesc în facţiunea Abnegaţie, dar ea simte că nu se identifică total cu valorile acesteia. Îi place aventura, i-ar plăcea să rişte, să trăiască intens…şi ar putea face toate astea doar dacă alege să fie o Neînfricată. Ceea ce înseamnă că ar renunţa la familie, la rădăcini, la identitatea de până acum. Nu vrea să-şi trădeze familia, dar nici nu vrea să trăiască o viaţă în minciună.
Testul de aptitudini, menit a-i ajuta pe tineri să aleagă mai bine facţiunea din care vor face parte, îi aduce însă o surpriză, dar şi o povară. Ea e Divergentă, adică are trăsături ale mai multor facţiuni, care devin mai pregnante în funcţie de situaţie. Divergenţii sunt forţaţi să trăiască la marginea societăţii facţionate şi sunt renegaţi de toţi, în mai mică sau mai mare măsură. Neînfricaţii şi Erudiţii i-ar vrea morţi, ceilalţi doar îi tolerează, fără să îi ajute prea mult.
În cele din urmă, Beatrice alege provocarea. Vrea să devină o Neînfricată, deşi ştie că această facţiune are cel mai dificil proces de iniţiere, iar cine ratează poate să îşi ia adio de la viaţă. Surpriza vine şi de la fratele ei, Caleb, care renunţă la Abnegaţie pentru a se alătura facţiunii Erudiţilor. Fiecare începe iniţierea în noua grupare, în timp ce oraşul e zguduit de conflicte menite a detrona Abnegaţia de la conducerea societăţii, pentru a instaura un regim pe placul Erudiţilor egoişti şi iubitori de privilegii.
Multe scene dure, unele de-a dreptul sângeroase, dar veridice şi intense. Veronica Roth face o treabă bună pentru un debutant de 22 de ani. Bănuiala mea este că scriitura ei puternică îşi trage seva din apropierea temporală faţă de personajele trilogiei.
Beatrice devine Tris, o novice hotărâtă să ajungă aproape cu orice preţ în etapa finală. Îşi va testa nu doar rezistenţa fizică, ci şi pe cea morală, va fi de câteva ori tentată să renunţe, va fi trădată, va minţi, se va preface, va căuta alinare şi va găsi iubirea. Fiecare zi e o nouă încercare şi ea nu trebuie să se lupte doar cu provocările, ci şi cu rivalii novici, mânaţi de interese nu întotdeauna corecte. Intriga devine labirintică şi incitantă, fiecare capitol e o nouă răsturnare a raportului de forţe, Tris e când doborâtă, când învingătoare. E o eroină convingătoare, probabil că mulţi cititori de vârsta ei o vor simţi foarte aproape.
Finalul primei cărţi aduce dezvăluirea multor secrete, un complot devoalat care indică o breşă puternică în societatea facţionată, şi mai ales o selecţie dură a personajelor care vor continua aventura. Beatrice va pierde totul şi-şi va câştiga viitorul în doar câteva pagini. Urmează Insurgent, cartea a doua, în 2012.