Cu o imaginaţie care anulează orice limită a posibilului, construind o lume în care miticul este deformat de fiinţe cu origini obscure şi inexplicabile, José Donoso scrie una dintre cele mai incitante cărţi de ficţiune a spaţiului sud-american şi nu numai.
Obscena pasăre a nopţii îşi duce cititorul prin toate stările unui purgatoriu al lecturii, îl înspăimântă cu creaturi care depăşesc orice sferă a umanului, îl pierde prin nivelele şi identităţile personajelor care se confundă tocmai atunci când crezi că le-ai dat de capăt, îi închide orice portiţă de scăpare spre o lume firească a înţelegerii.
Între mit şi poveste dusă din vorbă în vorbă, istoria Casei şi a tinerei Inés Azcoitía, presupusă sfântă a secolelor trecute, decade în profan în variantele duse mai departe de 
lumea de rând: personaj al secolului al XVIII-lea închis de tatăl ei pentru a-şi salva onoarea unui copil bastard, tânără care moare la 20 de ani nu înainte de a salva Casa de la prăbuşire prin puterea mâinilor ei, una din cele 7 măicuţe adăpostite pe proprietatea familiei Azcoitía, Inés sau Iris îşi dispută dublul de sfântă şi vrăjitoare.
Pierdut el însuşi în labirintul deformat pe care îl imaginează, scriitorul Humberto Peñaloza îşi dispută şi el variile identităţi, încât cea de-a şaptea măicuţă a Casei, aparent inofensivul Mudito stăpân al cheilor Casei, secretarul lui Jéronimo Azcoitía se suprapun, se înlocuiesc şi îşi adâncesc tot mai mult atributele obscure.
Copilului Boy, plămădit prin practici vrăjitoreşti în fruntea cărora stă cunoscătoarea celor nelumeşti, Peta Ponce, îşi dispută o paternitate atinsă de obscenitate dar aşezată sub semnul sacrului. Lumea utopică pe care presupusul tată Jerónimo i-o construieşte este abisul celor mai cumplite diformităţi umane; în momentul în care Boy cunoaşte fracţiuni de sentimente şi de realitate, i se extirpă părţi din creier pentru a-şi continua existenţa vegetativă şi inumană, pentru a reveni, asemenea oricărui personaj, în lumea livrescă a lui Humberto Peñaloza.
Femeia din centrul acestor descompuneri ireale a lumii fireşti, moştenitoarea Casei, Inés Azcoitía, este lipsită de darul naşterii şi de perpetuare a numelui familiei sale; negând teribil o realitate nesatisfăcătoare, cu viziuni naive a unei rădăcini sacre a poveştii ei, tânăra Inés se pierde pe sine în dublul său Iris, prezenţă discordantă în rândul femeilor din Casă; cele două tinere, fiecare în prezentul ei, vor naşte acelaşi copil, pe Boy, cu un destin pus încă dinainte de naştere sub semnul vrăjitoriei şi nu al miracolului sfânt dorit de ambele femei.
Obscura pasăre a nopţii adună fiinţe deformate, descrieri halucinante ale fizicului uman, întruniri ale femeilor în cele mai inexplicabile jocuri şi practici necurate, identităţi care se răsfrâng unele în altele, o lume a ritualurilor şi a unui imaginar nocturn care va urmări mult timp cititorul de acum încolo.