Borgia. Păcatele familiei este o poveste aparent romantică, având ușoare accente dramatice, a cărei protagonistă este Esther, forțată să plece împreună cu mama ei din Spania spre Italia, din cauza prigonirii evreilor de către monarhii iberici, chiar înainte de începutul cumplitei perioade a Inchiziției. Tatăl fetei, un cămătar vestit, pleacă mai devreme spre Roma, pentru a găsi o casă și o slujbă care să-i permită să își întrețină familia exilată.
Esther face o călătorie lungă și obositoare alături de mama sa, care își dă duhul chiar în clipa în care exilații ajung pe țărmul italian. Fata ajunge în siguranță la tatăl ei, care 
de acum își asumă sarcina de a-i oferi o educație solidă și de a-i găsi un soț. Pentru că vorbim despre secolul al XV-lea și de perioada renascentistă, totul părea posibil. Fostul cămătar evreu ajunge omul de încredere al papalității și consideră că asigură viitorul fiicei sale dacă o obligă să se convertească la creștinism și să devină dama de companie a Lucreziei Borgia.
De aici începe o poveste care include multe personaje, petreceri, conspirații, jocuri politice și sexuale, trucuri de cucerire, leacuri oculte, orgii și reguli de bune maniere pe care protagonista noastră trebuie să le gestioneze cum știe mai bine. Cupidon o săgetează când se aștepta mai puțin, când încă nici nu se obișnuise cu fastul și regulile de la curte. Se îndrăgostește fără speranță de Cesare Borgia – fratele stăpânei sale, care începe cu ea un joc de-a șoarecele și pisica.
Lucrezia Borgia este o femeie frumoasă, rafinată, de o inteligență uneori diabolică, alteori foarte practică. La fel ca Esther, este sacrificată pentru siguranța familiei sale și măritată de câteva ori pentru a îndeplini planurile de putere ale tatălui și fraților săi. Și ea, și proaspăta damă de companie trebuie să arate lumii o față străină, agreabilă, care să mulțumească și să atragă aprobarea celor puternici; doar în intimitatea budoarului pot fi ele însele, sensibile, spirituale, fragile, mărunte.
Lucrezia pare să tolereze așa-zisa relație dintre dama ei de companie (poreclită La Violante la curte) și fratele Cesare. Adevărul este dezvăluit la final, când La Violante află că Lucrezia și Cesare au fost uniți tot timpul de o iubire interzisă, care i-a înrobit reciproc și i-a determinat să recurgă la stratageme și chiar crime pentru a fi împreună.
Trădată de familie, de stăpână, de bărbatul pe care l-a iubit până în clipa morții lui, La Violante redevine Esther și se refugiază în insule, unde va mai trăi puțin, măcinată de boală și de dor.
Borgia. Păcatele familiei putea să aibă subtitlul „Rețete de distrugere“, fiindcă este de fapt o înșuire de tehnici de distrugere a inocenței, a respectului de sine, a iubirii, a prieteniei, a încrederii, a relațiilor de familie, a ființelor nevinovate….și lista ar putea continua. Dar este și o carte despre supraviețuire, despre ambiție, despre strategie, învinși și învingători, o lecție de istorie și un studiu al relațiilor interumane.