Doamna apelor le dă apă la moară cititorilor pasionaţi de romanele istorice. Misterul castelelor medievale, legendele ţesute în jurul personajelor feminine, intrigile şi relaţiile interzise par înfloriturile care decorează cronica perioadei marcate de influenţa nobililor englezi asupra câtorva teritorii franceze. Doamna apelor este al treilea roman dintr-o serie prin care scriitoarea Philippa Gregory încearcă să descurce iţele din Războiul celor Două Roze.
Cei care au mai citit şi alte cărţi scrise de Philippa Gregory se aşteaptă la un roman plin de aventuri, răsturnări de situaţii şi evenimente istorice reinterpretate prin ochii personajelor feminine. Uşor feministă (ar spune unii), Philippa Gregory şterge praful din galeria eroinelor uitate ale Angliei. Protagonista acestui roman, Jaquetta de 
Luxemburg, este o prezenţă nonconformistă pentru epoca sa. Căsătorită în adolescenţă cu ducele de Bedford, renunţă la privelegii după moartea acestuia, alegând să-şi petreacă viaţa alături de căpitanul Richard Woodville, aflat cândva în slujba fostului soţ. Dar pierderea statutului nu o va împiedica să pună la cale urcarea fiicei, Elizabeth Woodville, pe tronul Angliei, în ciuda unor conflicte politice fără precedent în regat.
Dincolo de informaţiile exacte culese din mai multe lucrări istorice pe care le-a consultat (poate fi găsită o mică bibliografie la finalul romanului), Philippa Gregory a ştiut cum să exploateze amănuntele fantastice şi legendele care înconjoară personalităţile feminine de la curtea Angliei. Originea familiei din care face parte Jaquetta de Luxemburg amintește de basmele copilăriei. Ea este urmaşa Melusinei, o zeiţă a râurilor ce s-a aventurat în lumea oamenilor, dar care nu s-a putut adapta. De la această strămoaşă din lumea fantastică Jaquetta moşteneşte puteri magice, prin care poate intra în lumea întunecată a misterelor şi a umbrelor, reuşind să prevadă apropierea unor pericole. Imaginea Melusinei şi a urmaşelor ei conţine superstiţiile şi poveştile care încărcau orice portret feminin din Evul Mediu şi Renaştere. Rămas văduv, ducele de Bedford se va căsători cu Jaquetta, sperând că aşa va subjuga puterile moştenite de la Melusina, zeiţa râurilor.
Philippa Gregory descrie lumea unor femei neadaptate la regulile epocilor în care au trăit. Reîntoarcerea Melusinei în lumea apelor şi arderea pe rug a Ioanei D’Arc sunt interpretate de Jaquetta ca fiind rezultatul unei rebeliuni având urmări dramatice iminente. După ce va face parte din lumea curţii regale, ea va străbate o galerie de portrete reflectând mai toate maladiile din jurul puterii: trădarea, lăcomia, vanitatea şi tirania. Va încerca să câştige încrederea unei regine cu nazuri adolescentine, care va face o risipă de titluri nobiliare acordate linguşitorilor, să evite urmările sinistre ale unei răscoale, apoi să fugă din calea vânătorii de vrăjitoare. Toate pericolele din labirintul unei curţi regale devorate de intrigi o călesc pe Jaquetta de Luxemburg şi o transformă în cea mai influentă femeie din Anglia, adevarata regină din umbră datorită abiliăţii de a stăpâni maşinaţiunile politice.
Interesată de redescoperirea unor episoade istorice pline de secrete, Philippa Gregory le face dreptate personalităţilor feminine din istoria Angliei. Mama reginei Elisabeth Woodville a fost pusă într-un con de umbră, în ciuda influenţei avute. Mulţi au acuzat-o de practici oculte, rezumându-se la superstiţii. Philippa Gregory este interesată de adevăratele motive aflate în spatele acuzaţiilor de vrăjitorie. Când nu puteau alunga o doamnă influentă de la curtea engleză, rivalii politici apelau la faţa sumbră a inconştientului colectiv, de unde ieşea la iveală o reprezentare malefică a feminităţii. Reprezentarea putea naşte şi teama de magia neagră, iar Doamna apelor este plină de eroine bănuite că apelează la nişte ritualuri demonice.
Scriitoarea engleză a restaurat portretele psihologice, ajungând la detaliile ignorate de istoricii secolului al XV-lea. Ezitarea cronicarilor în păstrarea informaţiilor privind rolul Jaquettei de Luxemburg în istoria Angliei naşte întrebări, ridicând o cortină de mistere. Romanul Doamna apelor se citeşte într-un ritm alert. Peripeţiile, dialogurile şi portretele dense îţi vor aminti de graniţa subţire dintre un roman istoric si unul de aventuri, ignorată de Alexandre Dumas, scriitorul care ne-a încântat copilaria, hrănindu-ne interesul pentru istorie.