Piraţi, jafuri şi comploturi

Piraţi, jafuri şi comploturi

Dacă n-aţi citit Minciunile lui Locke Lamora de Scott Lynch sau dacă aţi citit cartea mai demult şi nu vă mai amintiţi despre ce-i vorba în ea,  o să vă fac un scurt rezumat, ca să puteţi citi Piraţii mărilor roşii (al doilea volum al serieiTicălosul gentilom,  prevăzută să aibă şapte părţi).

Locke Lamora, un orfan amărât, ajunge în mâinile unui tâlhar care foloseşte copii pentru jafuri mărunte (o chestie care ne aminteşte de Oliver Twist şi care-i scrisă la fel de bine ca şi romanul dickensian). Stăpânul său, speriat că inteligenţa copilului ar putea să-l vâre în belele, îl vinde unui fals preot – care îşi făcuse o bandă a sa şi instruia copii în artele deghizării, excrocheriei şi efracţiunii. Cu timpul, Locke şi prietenii săi devin un soi de haiduci ai oraşului Camorr, încălcând regula principală a acestuia (care spunea că tâlharii îi pot jefui în linişte pe cei sărmani, cu condiţia să dea o parte din pradă autorităţilor). Locke, sub pseodonimul Ghimpele din Camorr, reuşeşte să dea peste cap ordinea din oraş, să învingă conducerea coruptă a acestuia şi, mai ales, să dejoace planurile magilor-juruiţi, o asociaţie de vrăjitori mercantili şi lipsiţi de scrupule.

Din nefericire, puterea magilor e prea mare, iar aceştia, împreună cu bandele pe care intenţiona să le elimine Lamora, reuşesc, înainte de propria lor înfrângere, să-i ucidă pe cei mai mulţi dintre prietenii lui Locke.

Acesta, împreună cu Jean Tannen, singurul dintre camarazii săi rămas în viaţă, este silit să părăsească Camorr. Cei doi își caută adăpost în alte localităţi, sub alte nume, în speranţa că vrăjitorii cei criminali le vor pierde urma.

Piraţii mărilor roşii începe o dată cu sosirea celor doi prieteni în statul portuar Tal Verrar. Cei doi prieteni  îşi câştigă pâinea înşelând tot soiul de bogătaşi, dar nu încetează să-şi folosească imaginaţia în mod creativ şi plănuiesc un jaf de proporţii: să devalizeze seiful cazinoului din localitate. În acest seif, despre care se credea că nu poate fi spart, îşi depozitaseră averile şi o parte dintre conducătorii oraşului (care, în acest fel, erau legaţi de patronul cazinoului, formând împreună o asociaţie imposibil de combătut). Evident, planul lui Lamora e complicat şi prevede o serie de răsturnări spectaculoase de situaţie.

Dar viaţa e mai sofisticată decât îşi poate imagina cel mai imaginativ dintre tâlhari: cei doi prieteni sunt atraşi într-o cursă de conducătorul flotei locale, care le strecoară în băutură o otravă şi nu intenţionează să le dea antidotul decât dacă îl vor ajuta să-şi ducă planurile la îndeplinire. Iar planurile sale prevedeau ca piraţii să atace portul Tal Verrar, pentru ca locuitorii oraşului, îngroziţi, să-i ofere puteri sporite pentru a-i salva de pericol. Numai că piraţii – care fuseseră zdrobiţi în înfruntările anterioare – nu aveau nici un chef să reia ostilităţile şi-şi vedeau liniştiţi de treburile lor pe mări cât mai îndepărtate de Tal Verrar. Iar misiunea lui Locke Lamora şi a lui Jean Tannen era de a-i convinge pe piraţi – treaba lor prin ce mijloace – să atace portul.

Astfel, povestea devine o împletire complicată de intrigi, în care cititorul este prins fără nici o şansă de scăpare. Despre unele fire narative avem o oarecare idee (planul de a-i atrage pe piraţi în război), altele ne sunt cunoscute doar în măsura în care putem afla din discuțiile celor doi eroi (planul de jefuire al cazinoului), iar altele rămân necunoscute atât cititorilor, cât şi eroilor (nimeni nu știe cine sunt cei care se străduiesc fără încetare să-i ucidă). Avem parte de aventuri ce se desfăşoară într-un ritm trepidant, într-o  lume bizară, cu reguli bizare, întâlnim piraţi şi piratese viteji şi plini de cruzime, dar și monştri marini de tot felul, avem de-a face cu magie complicată, cu conspiratori lipsiţi de scrupule, cu trădători de toate soiurile, cu înscenări, minciuni şi înşelătorii – adică, într-un cuvânt, autorul ne oferă o carte interesantă, inteligentă și plină de imaginaţie. Merită să aflaţi care sunt noile aventuri ale lui Locke Lamora, pentru că eroul lui Scott Lynch este la fel de neobosit, de imaginativ şi de inteligent ca în primul volum al seriei.

Back to top