Fiul meu e în clasa pregătitoare. Da, acea controversată clasă despre care luni bune s-a vorbit ba de bine, ba de rău, blamată când de pedeliști, când de useliști, a cărei soartă e încă incertă și care e privită de Ministerul Educației ca un experiment. Un experiment în care sunt implicați copii – peste 130.000 în toată țara, învățători – spre 6000 de oameni, școli, primării (din loc în loc) și părinți – teoretic dublu cât numărul copiilor. Ajungem la o cifră impresionantă de persoane implicate și afectate de acest experiment.
Care este partea bună a acestui pionierat? Faptul că dascălii au re-deprins arta relaxării, zâmbetul, privirea blândă, glumele, îngăduința și bunătatea. Și sunt susținuți de părinți, cât de mult se poate. Ca părinte, ești mai mult decât conștient că primii ani de școală ai copilului tău sunt esențiali pentru dezvoltarea sa ulterioară și pentru performanțele la gimnaziu, liceu, facultate și mai târziu, în viață. Iar învățătoarea, persoana care transmite copilului tău bunele și relele, este subapreciată în actualul sistem educațional.
Din ce am văzut și am simțit eu, învățătoarele sunt un fel de Cenușărese care trebuie să se descurce cum pot, care trebuie să fie creative cu resurse minuscule, care trebuie să se priceapă la multe și să transmită informații variate într-un interval scurt, unei audiențe formate din pitici între 5 ani și ceva și 7 ani. Poate că de la distanță pare simplu să te duci în clasă și să distrezi/educi vreo 30 de copii. Dar avem o personalitate formată care stă în fața a 30 de personalități în formare. Iar aici intervine partea dificilă. Trebuie să vorbești pe limba fiecărui prichindel până îl aduci la limbajul comun al clasei. De exemplu, Petru are 29 de colegi. Toți ceilalți se adresează învățătoarei cu „doamna învățătoare“, el se încăpățânează să îi spună doar Aura – deocamdată spune că nu e deranjată, dar la un moment dat va trebui ca toată grupa să respecte același protocol.
O parte din sarcina învățătoarei ar trebui să fie preluată de fișele de lucru. Am văzut câteva seturi de fișe de lucru pentru pregătitoare, nu prea multe, căci unele încă mai sunt la tipar. Din nou, editorii noștri uită că au un business și tratează frivol o nevoie a pieței care le-ar fi adus profituri bunicele. În fine, nu intrăm în detalii despre modelele de business editorial în România, e inutil.
Revenim la fișele de lucru pentru pregătitoare. Care în privința conținutului sunt foarte asemănătoare, structura e rezonabilă pentru un copil de 5-7 ani, doar exemplele și micile exerciții diferă (unele sunt mai facil de rezolvat, altele mai dificile, însă apreciez asta, pentru că nu toți copiii de la pregătitoare au același nivel de cunoștințe). La școală am văzut caietele scoase de editura Diana – ca nivel de informație sunt rezonabile, ca realizare grafică – stridente și arată neatractiv pentru un copil sensibil la culori, jocuri de imagini și alte subtilități pe care noi, adulții, le ignorăm morocănos. Cele de la Aramis sunt ușor mai sobre, dar desenele sunt rigide. Structura e în regulă.
Cel mai atent lucrate par caietele de fișe de la Humanitas. Totul de la zero cuprinde 72 de fișe cu exerciții, jocuri, spații pentru colorat. Petru a petrecut o oră întreagă răsfoind cartea și oprindu-se la câte o pagină. Unele dintre teme i s-au părut ușoare, în privința altora a decis că e mai bine să aibă răbdare și să întrebe învățătoarea. Totul de la ABC are o structură mai rigidă puțin, sunt curioasă cum vor lucra copiii unele exerciții. Însă ambele dosare de fișe de lucru sunt foarte bine realizate – mi-au plăcut mult grafica și layout-ul, foarte prietenoase cu micii studioși.
Paralela 45 a pus în caietele sale de jocuri un personaj cu mutră de bebeluș zglobiu – e haios, nimic de zis, dar pentru un puști pătruns de misiunea importantă de școlar pare puțin cam frivol. Iar cu prezentările acestor noi produse editoriale producătorii lor sunt destul de zgârciți. Nu cred că părinții se declară mulțumiți când citesc textul anost „în conformitate cu programa aprobată prin ordinul…“, au nevoie de informații cât mai detaliate.
Pentru materia Arte vizuale și Lucru manual nu am văzut nici un caiet, sunt foarte curioasă. Aș răsfoi și Fișe de lucru interdisciplinare și transdisciplinare pentru clasa pregătitoare – are un titlu atât de pompos și prețios că trebuie să fie ceva interesant înăuntru. O să vă țin la curent!