Dacă n-ați găsit încă acel dar perfect de pus sub brad pentru o persoană dragă, iată zece sugestii de cadou:
Mihail Bulgakov, Maestrul şi Margareta. Cartea cea mai apropiată de „romanul total“ pe care am întîlnit-o vreodată, Maestrul şi Margareta e în acelaşi timp o „a cincea Evanghelie“, din perspectiva lui Pilat din Pont, o poveste de dragoste în Moscova interbelică şi un roman despre soarta scriitorului în anii cei mai apăsători ai comunismului sovietic.
A.P. Cehov, Logodnica şi alte povestiri. Pe Cehov îl consider maestrul absolut al prozei scurte, iar povestirile lui, fie că emoţionează, amuză, întristează sau cutremură, sînt întotdeauna profund umane, autentic umane, fără note false, fără artificiozităţi.
Heinrich Böll, Opiniile unui clovn. Povestea unui tînăr rebel ce trăieşte în societatea conformistă şi sfîşiată de conficte morale din Germania de după al Doilea Război Mondial, în care eroul, clov de meserie, se înstrăinează de familia lui bogată şi se rupe de artificialitea lumii în mijlocul căreia trăieşte.
Boris Vian, Spuma zilelor. Una dintre cele mai frumoase şi mai tragice poveşti de dragoste scrise vreodată, povestită într-o notă suprarealistă, dominată de ritmuri de jazz şi de tonuri fantastice, ce o fac şi mai cuceritoare.
Franz Kafka, Metamorfoza. Povestirile lui Kafka, dincolo de aparenta lor stranietate, se constituie în cea mai terifiantă şi mai impresionantă analiză a societăţii umane din secolul al douăzecilea, a rolului individului prins în mecanismul ei alienant.
William Faulkner, Pogoară-te, Moise. O antologie de povestiri din universul ficţional al Sudului lui Faulkner, fiecare în sine o mică perlă şi, toate laolaltă, un bun început pentru descoperirea unuia dintre cei mai mari şi mai inovatori povestitori americani din ultimul secol.
I.L. Caragiale, Momente, schiţe, povestiri şi/sau Teatru. Caragiale nu e doar unul dintre scriitorii cei mai moderni ai literaturii române (de unde şi aparenta actualitate a lumii descrise de el), ci şi unul dintre autorii cei mai intuitivi şi mai profunzi pe care i-am avut.
Jorge Luis Borges, Cartea de nisip. Pentru orice iubitor de literatură Borges este un maestru călăuzitor, unul care cunoaşte toate tainele, labirinturile, pădurile întortocheate şi arcanele acestor lumi imaginare, reflexii ale lumii reale, şi îşi plimbă cititorii prin ele pe trasee din cele mai suprinzătoare.
John Steinbeck, Şoareci şi oameni. O carte despre prietenie şi despre aspiraţia spre fericirea umilă, un scurt roman tragic, scris într-o manieră aparent simplă, care îi conferă forţă şi impact.
Joseph Heller, Catch-22. O satiră la adresa războiului, birocraţiei şi mărginirii umane, o poveste plină de umor şi de absurd care, graţie talentului lui Heller, devine pe nesimţite de un tragism copleşitor, fără să-ţi dai seama pe parcursul lecturii cînd şi cum s-a întîmplat asta.