În Encyclopédie de l’utopie, des voyages extraordinaires et de la science fiction de Pierre Versins există o fișă intitulată „Trout, Kilgore“, unde „persoana“ cu acest nume este dată drept scriitor american, născut „probabil în 1902“, autor a nu mai puțin de 65 de romane SF, cu o bibliografie recompusă din informațiile oferite de Kurt Vonnegut Jr. în propriile sale romane. Încă ezit între ipoteza că ilustrul enciclopedist va fi redactat informațiile din acest scurt articol ca pe o glumă (comentariile amuzate nu lipsesc nici din materialele dedicate unor autori veritabili sau unor sinteze tematice cât se poate de serioase) și perspectiva ca Versins să fi mușcat o momeală extrem de tentantă, luând personajul drept adevărat. Adevărat ca om și autor, vreau să spun, fiindcă el e întru totul verosimil ca personaj.
Cine s-ar putea îndoi de asta n-are decât să citească, ori să recitească niște romane celebre ale lui Vonnegut, precum God Bless You, Mr. Rosewater, Breakfast of Champions sau Slaughterhouse-Five, cunoscut de români în traducere ca Abatorul 5. Acesta din urmă se bazează în secvențele sale foarte realiste pe experiența trăită de tânărul Vonnegut la bombardamentul inuman al Dresdei, efectuat cu incontestabilă măiestrie tehnică de către americani la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. În romanele pomenite, ca și în unele de mai târziu, precum Jailbird sau Timequake, Kilgore Trout este un personaj important pentru țesătura epică și pentru efectele genului de umor practicat de autor. Numele lui apare și în alte scrieri, unde prezența îi rămâne una de fundal, de efect totuși în momentele evocate de narator, încât prin prezența sa obsesivă în scrisul lui Kurt Vonnegut Jr. ne îndreptățește să luăm personajul drept o figură tutelară a întregii opere. Evident, Trout are și o biografie, cu date modificate uneori, ca și cum romancierul american le-ar fi „uitat“ de la un roman la altul pe cele inițiale, ori mai degrabă s-ar fi jucat cu personajul, desenându-l într-o imprecizie de efect.
Kilgore Trout s-a născut fie în 1902, cum aproximează Versins, fie în 1907, ori chiar în 1917, murind când în 1981, când în 2002, ba chiar și la miezul nopții de 15 octombrie 2004, „după unele mărturii“, cum ar spune un istoric literar surprins de asemenea informații neconcordante, de care trebuie să țină totuși seama, fără să poată decide asupra celor probabile și chiar definitive. Provine din părinți americani trăitori la un moment dat al vieții lor în Bermude, mutați ulterior în localitatea Dayton din Ohio, unde personajul ar fi absolvit liceul „Thomas Jeferson“, înainte de a-și începe rătăcirile prin țară, pe urma unor slujbe modeste și prost plătite. Reședințele la care îl surprind mai multe romane vonnegutiene sunt Hyannis din statul Massachussets, Indianapolis din statul Indiana, Ilium și Cohoes din statul New York. Scrie science-fiction în timpul liber, cu lejeritate și frenezie, încât, față de cele 65 de romane pomenite de enciclopedistul elvețian al utopiilor, el pare să fi compus peste 117 și mai mult de două mii de povestiri. Această operă copleșitoare stă, din păcate, risipită prin publicații pornografice, atât din nepăsarea autorului față de propria-i creație, cât și din cauza relelor sugestii editoriale cărora le-a căzut victimă. Are, totuși, numeroși fani, între care Eliot Rosewater din romanul căruia numele lui îi dă titlul și Billy Pilgrim din Abatorul 5, precum și un doctor suedez din romanul Galápagos, unde nu mai apare în persoană, ci prin rememorările unicului său fiu din trei căsătorii ratate: Leon Trotsky Trout, luptător și dezertor din războiul purtat de americani în Vietnam. Deși unii dintre fani posedă o colecție „aproape“ completă de scrieri de-ale lui Trout-senior, nimeni n-ar putea să-i reediteze întreaga operă, chiar dacă acest autor atipic și nonconformist are la un moment dat șansa de a atrage asupra lui atenția unor critici atât din SF, cât și din curentul principal al literaturii. În fine, în sensul acestei recunoașteri târzii a scrisului lui Kilgore Trout este folosită editorial inclusiv sugestia lui Pierre Versins privitoare la utilitatea unei teze academice asupra acestui „autor pe nedrept neglijat“.
Să recunoaștem că biografia personajului este cât se poate de interesantă, în ciuda ezitărilor cronografice pe care le-am amintit. Există mărturii că el n-a apărut din neant, ci printr-o „ficționalizare“ a unei figuri reale, cea a lui Theodore Sturgeon, ajuns cu timpul unul dintre scriitorii americani de SF importanți. Legătura de nume este destul de străvezie, trout însemnând păstrăv, iar sturgeon sturion (morun, nisetru, ce doriți). Nici între Kilgore și Theodore nu e o distanță imposibil de parcurs. În paranteză fie zis, Vonnegut, ca scriitor, poartă numele său adevărat, pe când celălalt autor de care vorbim, modelul lui Trout, se numea în acte Edward Hamilton Waldo, nume fără legătură cu domeniul piscicol. Cei doi, Vonnegut și Sturgeon, s-au întâlnit în 1957 în localitatea Truro din Massachussets, unde primul lucra ca agent de vânzări. Prietenia dintre ei s-a închegat pe seama unor realități sociale și preocupări comune. Ambii aveau o situație economică precară, scriau SF fără succesul dorit și, prin urmare, trebuiau să mai aștepte până când aveau să iasă la lumină. Legătura lui Kilgore Trout cu Sturgeon n-avea să fie recunoscută public de Vonnegut decât după moartea persoanei inspiratoare. Dincolo de unele trăsături de suprafață, personajul se îndepărtează totuși de model, câștigându-și viața, destinul și evoluțiile proprii. În Jailbird, de pildă, Trout joacă rolul de deținut pe viață într-o închisoare federală de lângă baza aeriană Finletter din statul Georgia, fiind singurul american condamnat pentru trădare în timpul războiului din Coreea. În altă parte Kilgore Trout se sinucide în 2004, așadar la multă vreme după dispariția naturală a lui Sturgeon (în 1985), dar nu înainte de a fi consultat un medium care îi transmite informația că George W. Bush va fi ales pentru a doua oară președinte al Statelor Unite, cu un vot de 5 la 4 în Curtea Supremă.
În opera vonnegutiană există o întreagă listă de titluri puse în seama lui Kilgore Trout. Ele sugerează o manieră spectaculoasă de a scrie science-fiction: un SF comercial, firește, dar nelipsit de inteligență, de sugestii neașteptate, de comic detașat și de umor negru. O lucrare se intitulează 2BR02B, unde suntem constrânși să citim, cu zâmbetul pe buze, cunoscuta rostire hamletiană „to be or not to be“. Alte scrieri fie citate, fie descrise de Vonnegut sunt Maniacii din a patra dimensiune, Arborele de bani, Banca pan-galactică de memorie, Gilgongo, Protocoalele bătrânilor de pe Tralfamadore, Gospel extraterestru, Ah, chiar miroși? etc. Un caz mai aparte este Venus on the Half-Shell, roman menționat în Fii binecuvântat, domnule Rosewater și care ne-a rezervat ulterior surpriza de a apărea integral, chiar sub numele lui Kilgore Trout, ca să fim convinși definitiv că omul există pe undeva și își scrie cu adevărat opera, dincolo de lumea personajelor lui Kurt Vonnegut. Compania editorială Dell, care l-a publicat, chiar menționa pe copertă că fusese nevoită să achite câteva mii de dolari singurului posesor al romanului original, ca să poată fi repus în circulație.
Se știe astăzi – s-a aflat, de altfel, curând după lansarea romanului „Venerei pe scoică“ – realitatea literară că e vorba de o lucrare tipărită sub pseudonim de Philip José Farmer, alt autor cu renume din perioada „clasică“ a SF-ului american. Inițial, însă, recenzenții l-au suspectat pe Kurt Vonnegut că l-ar fi scris el însuși, ca să adâncească în mintea cititorilor incitanta confuzie. Se pare că „Farmer ăsta“, cum spune Vonnegut într-un interviu, și pe care autorul Abatorului 5 declară că abia îl cunoștea, intenționase să mai scrie câte o „carte decentă de Vonnegut“ la fiecare șase săptămâni. Lucru care l-a indispus într-atât pe cel astfel parazitat, încât i-a cerut editorului să nu mai publice nicio lucrare semnată Kilgore Trout. Iar înțepăturile colegiale merg până acolo încât Kurt Vonnegut să-l suspecteze pe Farmer că ar fi câștigat cu scrierea troutian-vonnegutiană mai mult decât cu romanele sale proprii. Mica dispută n-a putut împiedica, totuși, pătrunderea numelui lui Kilgore Trout în cultura populară și chiar în zone literare aflate dincolo de ea, din moment ce îl găsim pomenit și de Salman Rushdie într-un roman considerat a ține nu de SF, ci de realismul magic.