Dacă vă e dor de perioada comunistă, de atmosfera cartierelor bucureștene muncitorești, în care se înghesuiau mii de oameni și animale de companie, citiți Șoseaua Cățelu 42 de Alina Nedelea, unul dintre romanele finaliste la Premiul Augustin Frățilă 2013.
Un roman autobiografic cu care vor rezona cu siguranță cei care au crescut într-o zonă aglomerată a capitalei, în vreun bloc de zece etaje, cu multe apartamente pe palier și vecini cu care împărțeau de toate: bucurii, tristeți, scandaluri și paranghelii. Cu povești despre cozi la tacâmuri, avorturi ilegale, succesul nebun al primelor cazinouri și mirajul occidentului. Cu momente triste sau vesele despre iubire, despre abandon, despre dezrădăcinare și dor.
O carte care se citește repede, ușoară, o lectură de după-amiază de weekend, când te apucă nostalgiile după colegii din generală :). Nu strălucește la capitolul stil, e frustă, directă, fără înflorituri. Amuzantă, pe alocuri patetică, dar nu prea-ți lasă vreun respiro până la final.
De fapt, citind cartea, ai impresia că vezi filmul vieții Alinei Nedelea. Însă la ieșirea din sală realizezi că în afară de personajul principal nu mai știi care cine era și ce făcea. E cartea copilăriei și tinereții multor bucureșteni care au crescut și s-au maturizat în perioada de final a comunismului și în tranziția noastră dementă spre capitalismul turbat. O caracterizare care o trimite în raftul cu lecturi de nișă, dar uneori tocmai raftul acesta e cel mai solicitat.