E ultimul bărbat din viața mea: nenorocos, contorsionat, eliptic. Derutează nu doar pentru că numele îi sună a arab, iar el e persan din vechime, ci mai ales pentru că lumea nouă e uitucă, grăbită și plină de ingratitudini, căci cine își mai amintește de Omar Khayyam - poetul, filosoful, îndrăgitul unei lumi tihnite și pline de legende - de la care maică- sa i-a luat numele, când toți vorbim despre Iran ca despre „o axă a răului, preluând sintagma de la George W. Bush Jr. (care nici el nu știa mare lucru despre acest spațiu, cum alții nu știau nici despre România acum ceva vreme).
Să citești Omar cel orb e ca și cum ai plonja într-o lume pe care nu o cunoști, dar care te atrage și te incită, pentru că o examinezi de mult din depărtare. Nu e atrăgătoare prin arome, culori, senzații, ci prin duritate și prin faptul că este absolut diferită de tot ceea ce știai până acum despre un teritoriu pe care istoria l-a condamnat la izolare și l-a înzestrat cu o imagine ermetică, impenetrabilă.
Joi, 28 iunie, de la ora 18.00, la librăria Kretzulescu din Bucureşti a avut loc un eveniment special: lansarea celui mai nou roman semnat de Adrian Chivu, Strada, apărut recent în colecţia Ego. Proză a editurii Polirom. Au fost invitați să împărtășească impresii despre carte și amintiri din preadolescență: Daniela Zeca-Buzura, Cristian Teodorescu şi Tudor Călin Zarojanu. De asemenea, actorul Florin Piersic Jr. a citit un fragment din roman, iar coincidența a făcut ca lectura pasajului despre comentariul la o poezie patriotică să fie însoțită de trecerea unui grup de manifestanți care scandau....lozinci patriotice.
La Cairo e cald, cum e totdeauna în iulie și, în plus, stăruie o acalmie ciudată, care poate să anunțe orice: dar asta se întâmplă, aproape fără excepție, după răsturnări bruște, după revoluții ori după reașezările ciclice ale Istoriei. La Cairo e cald, iar jocurile par, în parte, făcute.