Danilo Kis are talentul de-ai cuceri până şi pe cititorii temători în faţa titlurilor hard, pline de cuvinte morbide, în care sunt preferate mai ales cărţile bune de pus în geanta de plajă. Enciclopedia morţilor şi Criptă pentru Boris Davidovici promit nişte lecturi acaparante, ficţiunea devenind un labirint în care se pierd amănuntele unei realităţi grele, apăsătoare, în dulcele stil borgesian.
În ciuda titlului macabru, volumul Enciclopedia morţilor cuprinde unele dintre cele mai frumoase proze scurte pe care le veţi citi. Danilo Kis a readus la viaţă personaje ce s-au pierdut prin tunelul secolelor în care adevarul istoric şi legendele se contopeau, iar fantasticul, realismul magic şi realismul brut îi jucau feste imaginaţiei. Pentru fanii lui Borges, un maestru al prozelor scurte în care ficţiunea se dezlănţuie şi realitatea este acaparată uşor-uşor de imaginarul dilatat, acest volum este o lectură memorabilă. Danilo Kis a fost comparat şi cu marele
Dacă nu te doboară, durerile sufleteşti precoce îţi hrănesc imaginaţia, îţi dezvăluie binefacerile autoanalizei când alţii abia îşi dau seama pe ce lume se află sau cum îi cheamă, te fac să observi mai profund trăsăturile celor din jur, apoi îţi dăruiesc acel talent unic de a vedea sensibilitatea acolo unde ceilalţi văd un mare gol. Un astfel de copil mare vei regăsi în volumul de povestiri Suferinţe timpurii.