Cum ar fi să citeşti trei variante ale aceluiaşi roman? Să ai acces în culisele unui atelier creativ interior, aparţinând unuia dintre cei mai mari scriitori italieni, să observi cum filtrează trăsăturile personajelor, cum selectează tipologiile umane şi frământările memorabile? Actuala traducere a romanului Cei doi prieteni reuneşte manuscrisele „rătăcite de Alberto Moravia într-o valiză. Cititorul va fi captivat de adâncimea psihologică a scriiturii, de perspectivele diferite prin care dramele umane şi răspunsurile categorice se diluează.
Un tip a definit rîsul ca un soi de mecanică suprapusă peste real. Iei o schemă reducționistă a tipurilor umane, de exemplu, și o trîntești peste o viață în continuă mișcare și obții o adunătură de caractere, clișee: procesul rezultat ar fi rîsul. Ilf și Petrov, eroi ai unei epoci extrem de frămîntate au observat esența mecanismelor politice, economice sociale a lumii din jurul lor. Faptul că esența asta era și comică e doar o chestiune de detaliu. Glumesc, dar nu în totalitate. Așa zisul real nuanțat și complex era de fapt o sumă de scheme ușor demontabile – simpla lui inventariere provoca rîsul ca formă de revelație, dar și ca apărare față de frica deconspirării.
Dare Wright a fost o femeie frumoasă care a schimbat lumea cărţilor. A fost model şi fotograf. Şi s-a simţit oarecum trădată acolo, în spatele aparatului foto, încât a inventat cu inteligenţă o altă păpuşă blondă care să îi ia locul pe hârtie şi în minţile oamenilor.
Seria Micuțele mincinoase a ajuns în România abia la volumul al patrulea. Autoarea, Sara Shepard, scrie de nu se mai oprește, deja tinerii din America se bucură de al zecelea volum și de un supliment de serie, Pretty Little Secrets. Prin urmare, puneți-vă hainele de firmă, gândurile perverse și centurile de siguranță, fiindcă acțiunea devine din ce în ce mai interesantă.
Cele câteva familii prietene despre care este vorba în romanul Claudiei Pineiro - Văduvele de joi seara locuiesc la periferia metropolei Buenos Aires, într-un cartier select şi bine închis, unde se intră numai pe baza cartelei magnetice de identificare. Cartierul lor scump pare ideal, case cu piscină, grădini aranjate cu multă grijă de peisagiști, vaste terenuri de golf și miros de flori de iasomie sau de lemn de eucalipt ars - în funcție de anotimp. Nu pot să explic exact din ce motiv însă atmosfera de suprafaţă a cartierului mă face să-mi amintesc de piesa Playa Bianca a lui Michel Houellebecq.
Haruki Murakami este genul de scriitor capabil să scoată nişte povestiri captivante şi din plângerile primite de angajatul unui supermarket. Nimic din începutul povestirilor incluse în volumul Elefantul a dispărut nu prevesteşte întorsătura absurdă, ilară sau dramatică a naraţiunii. Dar Murakami are acea reputaţie menită să-ţi creeze aşteptarea extraordinarului din cotidian. Cele şaisprezece proze scurte sunt o revelaţie pentru cei obişnuiţi să citească numai romanele scriitorului japonez.
Am citit proza scurtă a canadiencei Alice Munro. Aşa că, înainte de a trece la recenzia propriu-zisă, aş vrea să-mi permiteţi un moment tandru, intim, ca primă reacţie după lectură. „A fost o onoare, doamnă, să vă cunosc chiar şi acum când vă aflaţi la senectute, măcar aşa, prin intermediul cuvintelor înşirate pe hârtie de dumneavoastră şi citite de mine. Îmi place părul dumneavoastră alb-alb şi scrisul dumneavoastră, pe alocuri negru ca bezna. Mi-aş dori să mai scrieţi, dar mi-e teamă să nu... Mi-e teamă. Cu drag, din celălalt colţ de lume, cu sinceritate şi urări de viaţă şi mai lungă, Oana Duşmănescu.
Scriitoarea franco-engleză Tatiana de Rosnay este deja un fenomen în literatura contemporană, şi aceasta nu numai datorită uriaşei ei popularităţi. În primul rând, uimeşte capacitatea ei de a scrie la fel de bine şi de complex atât în franceză (limba tatălui ei), cât şi în engleză (limba mamei). Opt romane în franceză şi două în engleză, toate bucurându-se de acelaşi succes de public şi de critică, atestă această neobişnuită abilitate a Tatianei de Rosnay de a crea universuri ficţionale originale în două limbi diferite.
Înainte de toate, doamnelor și domnilor, vreau să vă spun că acela care a scris Memoriile unui bătrân crocodil, Tennessee Williams, este tăticul pieselor de teatru pentru care de altfel s-a ales și cu Premiul Pulitzer: Un tramvai numit dorință (1948) și Pisica pe acoperișul fierbinte (1955). Știu că știați J dar nu m-am putut abține, dacă ar exista o variantă în care prima propoziție să poată fi introdusă virtual de trâmbițe aș accesa-o instant. Din păcate încă nu există un astfel de artificiu în word.
Încă din antichitate se ştia că nu există o formă ideală de stat, fiecare dintre ele având tendinţa de a degenera. Astfel, monarhia decădea în tiranie, aristocraţia decădea în oligarhie, democraţia degenera în anarhie... Într-un cuvânt, de la Platon încoace, oamenii s-au tot întrebat care ar fi forma ideală de stat şi cum ar putea fi împiedicată aceasta să degenereze în ceva ce ar fi fost, de fapt, opusul ei.
Nutriționiștii noștri, Prof. Dr. George Puia Negulescu, Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi și Dr. Șerban Puia Negulescu, au mai descoperit un ghid de nutriție pentru omul modern. Chiar dacă veți găsi unele informații grave și sugestii de măsuri radicale, e important să adaptați totul la stilul dvs. de viață și la modul în care vă vedeți în viitor.
Această carte, Copilărie, este primul volum al trilogiei autobiografice Scene de viață provincială, a autorului australian de origine sud-africană J.M.Coetzee, care a primit Premiul Nobel pentru literatură în anul 2003. Personajul principal al cărții este un băiețel de zece ani care, spre sfârșitul cărții, se îndreaptă plin de gânduri spre 14 ani. Ani importanți pentru formarea personalității lui, dacă admitem că psihologii susțin că pe la 11 ani se structurează conceptul de sine. Este vârsta la care un copil înțelege cine este el.