Etichetă: serial

SFmania 35  Șansa eternei rescrieri

În exegezele sale rezervate istoriei anticipației, Ion Hobana a fost întotdeauna preocupat de cronologia motivelor importante pentru domeniu, bucurându-se să găsească vreun text prin care acestea puteau fi „împinse în urmă cu ani sau decenii. În volume precum Science fiction, autori, cărți, idei (Editura Eminescu, 1983) și Literatura de anticipație, autori, cărți, idei (același proiect, aceeași editură, 1986, cu o schimbare de titlu semnificativă pentru felul cum ne trata cenzura epocii domeniul, în funcție de turnúri ideologice apărute peste noapte), autorul abordează, între alte subiecte, analiza detaliată a aspectelor morfologice sub care pot fi întâlniți, de-a lungul timpului, extratereștrii care ne populează ficțiunile. Studiul se numește Îngeri sau monștri? și fixează în acest raport antitetic atitudinile extreme din relația permisă de problema respectivă.

Continue Reading
SFmania 34  Jocul cu miză mică

Întotdeauna a existat un SF cu miză modestă și presupun că și de acum înainte se va mai scrie așa ceva. Mai corect ar fi totuși să spun: a existat și un asemenea SF, fiindcă nu la el se reduce tot efortul genului. Odinioară s-a crezut că e destul să prinzi din zbor o idee cu aspect cvasi-anticipator și s-o pui în pagină, fie ca proiect povestit lejer, fie dezvoltat de niște personaje oarecare. Cunosc povestiri unde câinilor li se implantează organe fonatoare care să-i facă să poată vorbi omenește, electricitatea din atmosferă este captată ca energie ieftină pentru uz gospodăresc, prin spațiul cosmic circulă trenuri interplanetare, iar asteroizii cu diverse resurse minerale valoroase sunt captați prin câmpuri energetice și așezați cuminte pe Pământ.

Continue Reading
SFmania 32  Ușa din dos a palatului

Un palat care se respectă are o intrare principală, cu porți largi și impunătoare, pe unde pătrunde „lumea bună, cu fruntea sus și cu pieptul scos înainte, așteptând eventual onorurile casei, sau comportându-se în așa fel încât să se vadă că ar fi oricând gata să le accepte; și o intrare secundară, pe unde circulă personalul de serviciu și invitații de rang mărunt, „tolerații, cei pe care știi că nu-i poți da când vrei afară, dar îi poți ține în holul de așteptare, sau, descoperind că se fofilează înăuntru, te poți face eventual că nu-i vezi.

Continue Reading
SFmania 30  Măturica de praf

Despre cine nu-și cunoaște înaintașii cred că pe bună dreptate se zice că n-are cum să se cunoască nici pe sine însuși. În SF-ul nostru, riscul cel mare este să crezi fie că ești începător de serie și fericit producător prin surprindere al „oului de aur, fie că nu reprezinți chiar nimic, întrucât cei ce reprezintă „totul sunt autorii iviți în spațiul anglo-saxon. Asta, în cazul românilor care privesc doar dincolo de gard, chiar la foarte mare distanță de propria tradiție, prin urmare nu-i văd și nu-i pot lua în seamă, acesteia, reperele.

Continue Reading
SFmania 29  Să ne amuzăm cu Kilgore Trout

În Encyclopédie de l’utopie, des voyages extraordinaires et de la science fiction de Pierre Versins există o fișă intitulată „Trout, Kilgore, unde „persoana cu acest nume este dată drept scriitor american, născut „probabil în 1902, autor a nu mai puțin de 65 de romane SF, cu o bibliografie recompusă din informațiile oferite de Kurt Vonnegut Jr. în propriile sale romane. Încă ezit între ipoteza că ilustrul enciclopedist va fi redactat informațiile din acest scurt articol ca pe o glumă (comentariile amuzate nu lipsesc nici din materialele dedicate unor autori veritabili sau unor sinteze tematice cât se poate de serioase) și perspectiva ca Versins să fi mușcat o momeală extrem de tentantă, luând personajul drept adevărat. Adevărat ca om și autor, vreau să spun, fiindcă el e întru totul verosimil ca personaj.

Continue Reading
SFmania 28  Alt miraj european: Eurocon

Spuneam nu demult că o „cale a traducerilor a fost considerată pe bună dreptate (și încă mai este) importantă pentru ca SF-ul nostru să-și facă simțită prezența în spațiul internațional. Traducerile reprezintă de fapt cea mai fericită șansă pentru creația românească, întrucât pun sub ochii cititorului străin însăși opera. Într-o asemenea formulă, textele au ocazia de a-și etala ele însele specificul, sunetul propriu, valoarea literară (dacă o au) – și încă la modul cel mai direct, mijlocit doar de arta traducătorului. Asta nu înseamnă că n-aș admite și importanța unor vehicule para-textuale, a unor evenimente menite să țină publicul „în priză, să sprijine autorii și cărțile prin propria lor prezență, prin premii, prin alte soluții de tip promoțional. Esențial este, totuși, să nu confundăm creația cu focurile de artificii ce se țes în jurul ei ca spectacol și să recunoaștem corect că, furat de efecte specifice, spectacolul tinde adesea să funcționeze în sine, cu riscul de a neglija tocmai natura și esența actului de creație de la care se revendică.

Continue Reading
Noutățile toamnei (4)  Lectura ca eveniment!

În acest al patrulea episod al noutăților editoriale de toamnă vă voi prezenta titlurile ce vor fi lansate de altă editură importantă, Polirom. Grădina plăcerilor lumești de Joyce Carol Oates, apărut în colecția Biblioteca Polirom și pe care îl veți vedea în librării în foarte scurt timp, este recomandat de BookMag și credeți-mă, merită citit! Ca să rămânem în aceeași colecție, vor mai intra în librării în această toamnă

Continue Reading
Noutățile toamnei (1)  Ce cărți să căutați în librării

O schimbare de sezon aduce, ca de obicei, colecții noi și apariții inedite, și nu vorbim acum doar despre domeniul editorial. Așadar, dacă doriți să asortați colecția de haine pentru toamnă-iarnă cu niște lecturi incintate, urmăriți serialul pe care îl inaugurăm astăzi și care vă va prezenta cele mai interesante titluri ce vor fi lansate de cele mai importante edituri în următoarele luni.

Continue Reading
Lecturi înmiresmate  Ienibaharul

Ienibaharul a fost folosit timp de secole de mayași pentru îmbălsămarea trupurilor înalților prelați. Ienibaharul este cultivat în Jamaica, fiind cunoscut și sub numele de allspice, deoarece combină gusturile mai multor mirodenii.În secolul al XIX-lea, soldați ruși puneau boabe de ienibahar în cizme, pentru a le încălzi picioarele, pe durata marșurilor de iarnă.

Continue Reading
Back to top