Multe, foarte multe se întâmplă odată cu trecerea timpului. Uneori, multe se întâmplă din cauza trecerii lui și a istoriei pe care trebuie s-o suporte. Acesta este și cazul desfășurării de situații din cartea Tristețea samuraiului de Victor de Arbol, volum care se vrea legătura peste timp între niște povești care au avut loc la zeci de ani distanță. Toate se întrepătrund cu mister și tensiune într-un thriller psihologic despre spionaj, trădare, senzualitate și foloasele ei, despre secretele și uraganele care se petrec într-o familie. În orice familie, dar mai cu seamă în aceasta, care își rezolvă problemele prin luptă pentru putere și minciuni.
Povestea începe în Spania pro-nazistă, în încărcații ani ’40, unde Isabel, o femeie cu stare, ajunge în mijlocul unei conspirații. Care ar însemna că soțul ei, de altfel fascist, ar 
trebui să fie asasinat, iar amantul ei o trădează. De aici începe, atât în cadrul familiei, cât și în lumea politică amețită și alimentată de război și interese de tot felul, un conflict ascuțit în care se urmărește obținerea puterii. Această luptă își extinde forța și efectele preț de trei generații. Și de la Isabel cea din 1941 se ajunge la Maria, o avocată care trăiește 40 de ani mai târziu.
Și Maria, cea care trăiește în plină istorie tumultoasă, are probleme mari. În timpul loviturii de stat din 1981 a fost acuzată că a instrumentat evadarea celui pe care îl condamnase pentru crimă. De fapt, cartea debutează cu povestea Mariei, care este și foarte bolnavă, iar povestea ei se încolăcește, pe măsură ce trec paginile, cu cea a Isabelei. Pentru iubitorii de thrillere și istorie amestecul este perfect, iar întâmplările iau de atâtea ori întorsături neașteptate, încât merită doar citite, nu povestite pe repede-înainte.
Se vede că autorul este mai mult decât pasionat de istorie, căci și-a pus multe cunoștințe și mult suflet în cuvintele înlănțuite în Tristețea samuraiului. Apropo, nu vă aștepți la samurai ca personaje și nici la foarte multă tristețe. Starea de spirit a întregului roman este mai degrabă cruzimea, violența, lucruri pe care poate unii cititorii le vor găsi dezagreabile. Sunt scene întregi care, de dragul autenticității, sacrifică menajamentele uneori necesare unei exhibiții publice de genul unei cărți. Dar rezultatul este elaborat, calitatea scriiturii este una înaltă, autorului nefiindu-i suficientă povestea incitantă și încordarea ei.
Este o carte despre istoria neplăcută a unei nații importante, despre secrete de familie care ajung să afecteze o întreagă aripă a societății, despre cum trăim și despre ce lăsăm în urmă, despre genetica nemiloasă și despre pedepsele suportate și asumate de generațiile ce vin după noi.