Când Jay Asher a publicat acest roman în Statele Unite, în urmă cu cinci ani, nu a stârnit cine știe ce valuri și nu a avut o ședere prea lungă în topul New York Times Book Review. Însă Cele treisprezece motive – romanul pentru adolescenți despre o fată care se sinucide și lasă înregistrări audio legate de motivele care au condus-o la gestul extrem – a primit o infuzie de imagine și vânzările au ajuns în foarte scurt timp la 158.000 de exemplare. Ideea nu a fost deloc spectaculoasă – o actriță citea pasaje din carte, substituindu-se vocii eroinei moarte – , dar a adunat mii și mii de vizualizări pe Youtube. Dar confirmă teoria că o carte este un produs care are nevoie de un mic ajutor de marketing și promovare pentru a fi vândută. Editorii americani sunt foarte conștienți de acest adevăr, cei din România ar face orice ca să nu cheltuiască pentru promovare. Dar despre asta vom vorbi separat, după Bookfest 2012. 
Cele treisprezece motive este diferită de recentele producții literare pentru tineri: cărțile cu vampiri, distopiile și romanele cu adolescenți bogați care își permit să facă orice. Este o carte care devoalează nu doar chinurile adolescenței – căci nu cred să existe adult care să nu aibă măcar câteva amintiri jenante din perioada aceea – ci și viața de liceu în America, așa cum nu prea apare în filme, cu trădări, răutăți gratuite, umilințe, servilism, amoruri ascunse, intrigi diabolice. Cartea a fost ecranizată, dar cum nu am văzut filmul, sper să-i respecte spiritul.
Pe alocuri și abia schițat, acest roman seamănă puțin cu Micuțele mincinoase. Filonul este același – duritatea vieții de liceu. Asher a scris Cele treisprezece motive pornind de la tentativa de sinucidere a unei rude adolescente și de la discuțiile generate de această dramă, iar Sara Shepard a folosit în Micuțele mincinoase amintiri din adolescența ei. Prin urmare, țara tuturor posibilităților are un sistem educațional care permite multe (și aici, iată, suntem aproape americani), dar care încurajează și competiția onestă și performanța personală (iar aici suntem cu niște zeci de ani în urmă).
Înainte de a-și pune capăt vieții, Hannah Baker înregistrează șapte casete audio – 13 fețe, ultima goală. Toate sunt puse într-un pachet expediat apoi pe adresa lui Clay Jensen, care în urmă cu ceva vreme primise și o hartă. Indiciile încep să fie dezvăluite.
Primul destinatar este Justin Foley, un băiat de care Hannah fusese îndrăgostită. Și care se face vinovat de trădare. Șirul învinuiților continuă, astfel că fiecare dintre destinatarii casetelor se simte instigator la sinuciderea fetei. Alex Standall, cel care ridiculizează pe oricine, este următorul vinovat. Jessica Davis, prima prietenă din liceu, este a treia pe listă, după ce neîncrederea ei a rănit-o pe Hannah. Tyler Down e un voyeur jalnic, Courtney Crimsen este o infatuată, trupa de majorete un cuib de viespi, Marcus Cooley un pervers, despre ceilalți veți afla singuri. Ultimul este profesorul Porter, consilierul elevilor, cel care ar fi putut să o ajute pe Hannah dar a ascultat-o superficial.
Cartea aceasta nu este o poveste lamentabilă despre o sinucidere și o suită de plângeri care, adunate, conduc la borcanul cu pastile. Este de fapt o pledoarie pentru alegerile conștiente, pentru înțelegerea celuilalt, pentru comunicare deschisă, pentru tolerarea diferențelor și pentru viață. Sună forțat, nu-i așa? O moartă pledează pentru viață.