John Grisham îşi începe în forţă cea mai nouă fabulă alegorică, aşa cum şi-a început atâtea romane înainte: prezentând contradicţiile binelui şi răului. În tabăra îngerilor: Kyle McAvoy, idealistul redactor-şef al publicaţiei The Yale Law Journal. La începutul romanului Asociatul, Kyle antrenează o echipă de baschet pentru copii defavorizaţi din New Haven în timp ce aşteaptă să termine facultatea şi să-şi urmeze cariera aleasă. A acceptat o slujbă de avocat într-un birou de asistenţă juridică gratuită, plătită cu 32.000 de dolari pe an, ca să poată ajuta zilierii din Virginia.
Dar în viitorul lui Kyle există un necunoscut sinistru, „destupat la minte“ şi cu „mâini domoale şi păroase“, care îşi face apariţia cu un plan diferit de carieră. Acest bărbat aparent străin, care-şi spune Bennie Wright şi care e ajutat de o echipă de falşi agenţi FBI, anunţă că îl vede pe Kyle asociat la o puternică firmă de avocaţi din New York, cu un salariu de 200.000 de dolari pe an. Dacă e să traducem ce înseamnă asta în universul lui Grisham, atunci ceea ce vrea Bennie (care, punând la punct o schemă de spionaj corporatist cu Kyle pe post de ţap ispăşitor, funcţionează pe aceleaşi principii lugubre şi atotputernice din tramele lui Hitchcock) e ca bietul Kyle să-şi vândă sufletul diavolului.
Kyle e un băiat bun, atrăgător şi încrezător în propriile forţe. (Amintiţi-vă de Firma. E evident că Grisham a făcut-o). De ce ar accepta o asemenea schimbare radicală? Pentru că trebuie s-o facă. Mai repede decât ai zice „peşte“, Bennie produce un episod urât în facultate, în care sunt implicaţi Kyle, tovarăşii lui de la frăţia din Universitatea Duke şi o femeie pe nume Elaine, care susţine acum că patru dintre ei au violat-o la o petrecere. Bennie are o înregistrare video a incidentului pe telefonul mobil, cu o imagine remarcabil de clară, deşi toţi participanţii erau prea beţi ca să-şi amintească dacă fata a fost de acord cu partida de sex.
Cu acest stimulent, Kyle pleacă într-un loc unde va suferi din greu, pentru ca Grisham să-şi facă manevrele scriitoriceşti. Kyle pătrunde în lumea lacomă şi abrutizantă a firmei Scully & 
Pershing, despre care se spune că e cea mai mare firmă de avocatură din lume. Acest loc înghite şi scuipă pe bandă rulantă tineri neofiţi inteligenţi, proveniţi de la cele mai bune facultăţi de drept din America, iar Grisham profită şi de această ocazie pentru a deplânge întregul proces.
Cu ajutorul unui mecanism simplu excelent folosit, autorul produce încă o carte pătrunzătoare despre cerinţele infernale ale universului corporatist. „Vreau să devin partener ca să pot dormi până la 5 dimineaţa în fiecare zi, până la 50 de ani, când voi muri“, spune Kyle cu amărăciune de îndată ce-şi evaluează noua carieră de la Scully & Pershing.
Oare viaţa de avocat chiar trebuie să fie aşa? Întrebarea e pur şi simplu inutilă. Tatăl lui Kyle are un birou de avocatură într-un orăşel din Pennsylvania. „A muncit din greu şi s-a purtat cinstit cu toată lumea“, se spune despre el în carte. „Clienţii îl puteau suna acasă şi se întâlnea cu ei chiar şi duminica după-amiaza, dacă era nevoie“. În ceea ce priveşte veniturile, „accepta plăţi şi sub formă de lemne de foc, ouă şi păsări de curte, fripturi şi muncă gratuită la treburile casei“.
Ficţiunea de estradă poate fi stupefiantă. Însă talentul invizibil al lui Grisham de a transforma discursurile moralizatoare în texte palpitante are o istorie lungă şi plină de succese. Cel mai recent a făcut-o în Apelul, în care analiza procesul corupt al fraudării unei sesiuni de alegeri, producând una dintre cele mai bune povestiri din memoria recentă. De aceasta dată se întoarce într-o zonă mai sigură şi mai familiară, disecând cultura corporatistă amorală, condamnând ambiţiile oarbe şi reuşind să se folosească de alcoolism, care devine adesea unul dintre cele mai erodate aspecte din romanele poliţiste, într-un element de suspans dramatic. Deşi Kyle n-a mai pus gura pe alcool din facultate, după intrarea în firma de avocatură se trezeşte prins într-o lume a conturilor de cheltuieli în care a doua sticlă de vin la un prânz pentru două persoane trebuie să fie un bonus, nu o problemă.
Grisham scrie adesea cărţi asemănătoare încât pe seama lor se fac aceleaşi comentarii. Asociatul îşi respectă forma: îl captivează repede pe cititor, devine imposibil de lăsat din mână şi rămâne aşa pe mai tot parcursul povestirii, după care plonjează într-o tramă atât de nebuneşte trasă de păr, încât sfidează orice deznodământ. Kyle McAvoy e un alt protagonist bidimensional, dar incredibil de simpatic, care prinde viaţă în paginile lui Grisham doar pentru a se evapora mai târziu. E uşor de prezis ce va alege Kyle la sfârşitul romanului, însă e imposibil de imaginat, ca să nu mai spunem că e cu neputinţă să ne pese cum va fi viaţa lui după ce se va încheia nebunia sălbatică din jurul acestui singuratic recrut al unei firme de avocaţi. Din când în când, Grisham produce şi câte o carte nesatisfăcătoare. Brokerul, thrillerul internaţional destinat turiştilor care funcţiona în primul rând ca pretext pentru ca autorul său să exploreze cafenelele pitoreşti din Italia, era o asemenea carte. Asociatul e mult mai bună, chiar dacă parcurge un drum deja cunoscut.
Plină de episoade individuale care sunt mai memorabile decât trama generală, cartea descrie risipele uluitoare ale onorariilor de 400 de dolari pe oră ale lui Kyle, de pildă momentul când facturează 800 de dolari pentru a conduce maşina unui partener de la firmă (de fapt, maşina soţiei lui) prin Lower Manhattan fiindcă nu poate găsi un loc de parcare în apropiere de Tribunalul Federal. Totodată, romanul surprinde foarte bine cinismul cu care noii asociaţi de la Scully & Pershing sunt reduşi la un stadiu de absolut servilism, fiind treptat convinşi că urmează să devină parte integrantă din elita de putere a New York-ului.
Grisham îmbină experienţele lui Kyle din facultate şi de la slujbă într-un mod cât se poate de abil. Readuce în prezent foşti amici care făceau parte dintr-un trecut jenant şi le permite să pună în pericol viitorul lui Kyle, într-un mod exasperant. Deşi autorul îl înconjoară pe Kyle, băiatul cel bun, de spioni, bătăuşi şi alte ameninţări cu mâini domoale şi păroase, Asociatul nu uită niciodată care e cel mai mare duşman al acestui nou avocat. Este el însuşi, cel din trecut.
Această recenzie, semnată de Janet Maslin, a apărut în numărul din 26 ianuarie 2009 al The New York Times Book Review, fiind preluată exclusiv în BookMag prin serviciul NYT Syndicate.