octombrie, 2012 | BookMag

SFmania 32
Ușa din dos a palatului

Un palat care se respectă are o intrare principală, cu porți largi și impunătoare, pe unde pătrunde „lumea bună, cu fruntea sus și cu pieptul scos înainte, așteptând eventual onorurile casei, sau comportându-se în așa fel încât să se vadă că ar fi oricând gata să le accepte; și o intrare secundară, pe unde circulă personalul de serviciu și invitații de rang mărunt, „tolerații, cei pe care știi că nu-i poți da când vrei afară, dar îi poți ține în holul de așteptare, sau, descoperind că se fofilează înăuntru, te poți face eventual că nu-i vezi.

Don Juan-ul fără blazon, mai popular decât regele

Make love, not war! Acesta pare să fi fost dictonul care i-a ghidat tinereţea unui Don Juan în varianta lusitană, considerat a fi reincarnarea lui Dom Sebastiao, regele nesăbuit ucis în războiul împotriva maurilor. Spre deosebire de „strămoşul regal, de la care a împrumutat şi numele, protagonistul romanului era un altfel de conchistador. Nu s-a luptat cu niste păgâni rebeli sau cu fortăreţele îndepărtate. Inamicii lui au fost dintotdeauna pudoarea şi ezitarea fecioarelor îndărătnice. Punând faţă-n faţă imaginea unui rege din secolul al XVI-lea, cunoscut mai ales datorită abstinenţei şi dispreţului pentru farmecele prin care încercau

Atingerea rece a gheişei

Nu, încă nu am pătruns dimensiunile şi ascunzişurile sufletului nipon. Încă nu le înţeleg cultura, umorul, prejudecăţile sau, dimpotrivă, deschiderile. Nu îi simt cum s-ar cuveni, probabil, după cum cred cu tărie că, în ciuda eforturilor de toate felurile, nici ei nu ne pricep pe noi, europenii, sau, extinzând, pe noi, caucazienii.

Claudia Moscovici: „N-am putut rezista impulsului de a transforma dragostea pentru lectură în dragostea pentru scris“

Cartea Claudiei Moscovici, Între două lumi, poate fi citită în mai multe registre de lectură. Mai întâi, este evident o operă de ficțiune. Dovadă stau poveștile de iubire atent construite, planurile alternante și personajele frumos alcătuite. Apoi, este un documentar despre România comunistă și chinurile emigrației din acea perioadă. Este un thriller pentru că acțiunea se intensifică brusc și descoperi că personaje pe care le vedeai frumoase și romantice pot fi crude și lipsite de scrupule. Pentru un autor român este un roman îndrăzneț. Pentru un autor american de origine română este un roman necesar biografiei.

Biblioteca Academiei Române la 145 de ani
Noaptea porţilor deschise

La împlinirea a 145 de ani de la înființare, Biblioteca Academiei Române își dezvăluie secretele în cadrul Nopții porților deschise, din 6 octombrie ora 18.00 până în 7 octombrie ora 1.00. Fiecare vizitator va primi un flyer care îi acordă acces gratuit în Biblioteca Academiei Române până la sfârşitul acestui an.

Book design – la ce folosește și cum se face

La ce vă gândiți când auziți o frază de genul acesta: „Designerul de carte este un traducător, un autor vizual, un consilier dramatic și un regizor? Aveți în minte vreun designer cunoscut din România, țara unde a fi designer de carte este echivalent cu a fi designer de copertă și unde cărțile bine făcute sunt co-printuri, iar o copertă frumoasă e mai rară decât un diamant negru?

Ați auzit de Taira Masakado?

Suntem atât de obișnuiți cu anumite clișee, încât ne e dificil să acceptăm că nu sunt valabile oricând. Pentru mulți dintre noi, Japonia medievală înseamnă samurai, înseamnă devotament orb față de senior, înseamnă războinici de-o îndemânare uluitoare - adică tot ce am văzut pe vremuri în filmele cu Toshiro Mifune.

Are și rutina extraordinarul ei

Încercați un exercițiu în seara aceasta: intrați în propria casă ca într-un muzeu pe care îl vizitați pentru prima oară. Examinați obiectele și amintiți-vă poveștile lor și cum ați ajuns să le alegeți și să vă atașați de ele. Gândiți-vă la ziua în care ați decis că trebuie să aranjați altfel cărțile pe rafturi sau ați cumpărat o nouă canapea sau prima plantă de apartament. Lăsați-vă duse de atmosferă și poveștile obiectelor cu care v-ați înconjurat, iar mâine dimineață vă veți trezi în căminul vostru, sanctuarul pe care l-ați amenjat cu dragoste și minuțiozitate.

Ruxandra Cesereanu: „Îmi place să mă înfăşor în fraze ca într-un cocon dantelat“

Nu am un ceasornic exact pentru scris. Poezie scriu doar când simt că, dacă nu scriu, risc să mă consum într-un dezechilibru acut, psihic și sufletește. Proza, în schimb, o gândesc ca pe o construcţie, ca pe un edificiu cu oase bine amplasate, şlefuite, cu ferestre largi, cu uşi încăpătoare şi odăi la fel, pline de narativitate.

Sylvia Plath între confesiune şi ficţiune

Cunoscută mai ales pentru romanul Clopotul de sticlă şi pentru volumul integral de Poeme pentru care primeşte postum Premiul Pulitzer, Sylvia Plath lasă posterităţii un volum consistent de manuscrise, fragmente de jurnal, făcut public abia în 2000 în Marea Britanie. The Journals of Sylvia Plath, 1950-1962 anunţă în multiple pagini sfârşitul de care avea să aibă parte o scriitoare pentru care viaţa era o chestiune de problematizare constantă, de reflecţie încordată şi de privire mereu din afară.

Mikkel Birkegaard: „Ficțiunea ne influențează continuu realitatea“

Probabil că ați auzit de Mikkel Birkegaard și marele său succes de debut, Libri di Luca – Biblioteca umbrelor. O carte despre misterele care se ascund în spatele cuvintelor, despre puterea înrobitoare a vorbelor rostite răspicat și despre tainele străvechi care ajung la lumină pentru a salva o lume pierdută deja. La doi ani după ce a terminat Biblioteca umbrelor, Birkegaard a surprins lumea literară daneză și internațională cu un nou roman, foarte departe ca stil de cel de debut. Condamnat la moarte este un thriller cu accente horror, iar acest horror nu vine din descrieri super-sângeroase (deși sunt câteva care or să vă dea fiori), ci din atmosfera creată în jurul personajului principal, Frank Føns. Un interviu în exclusivitate cu Mikkel Birkegaard.

Tabuul, o rodie însângerată

Băieţii cuminţi ajung în rai. Băieţii condamnaţi pe nedrept se fac mari, scriu cartea propriei vieţi, fără a şti dacă va fi citită vreodată, apoi se întorc în livada plină de rodii, fructele căzute din paradis. Astfel îşi amintesc şi ultima clipă de fericire. O fericire simplă, aşa cum numai oamenii săraci din regiunile uitate de lume o mai pot aprecia. Personajul din romanul scris de Peter Hobbs trăieşte într-un mic sat din zona montană a Pakistanului. Îşi petrece ore întregi în livada familiei, micul său rai, încărcat de rodiile zemoase. Aceste fructe date-n pârg îi vor deveni singurul ceasornic până la vârsta de paisprezece ani, când va fi alungat din paradis, fără a i se zice şi de ce.

Lună: octombrie 2012