Loaza, c’est moi!
Părinții mei au fost amândoi profesori și spuneau frecvent că nu există copii proști ci doar copii nereceptivi (din diverse motive), unii chinuiți de muncă sau nevoi acasă, fără putere de concentrare. Așa că am fost de la bun început familiară cu teoria lui Daniel Pennac în ceea ce privește loazele. Lenea și obrăznicia nu...
Amintirile lui Crohmălniceanu
Lectură obligatorie
Dacă nu aţi citit-o pînă acum, lăsaţi tot deoparte şi citiţi-o. E vorba despre Amintirile deghizate ale lui Ovid S. Crohmălniceanu (o nouă ediţie, prima dată a apărut în ’94). Nu e pentru liceeni care vor să dea BAC-ul şi apoi să uite că există literatură. Deşi eu le-aş recomanda-o ca să vadă ce...
David Gilmour: „Școala nu este pentru toți, dar e o experiență bună și esențială pentru mulți copii“
Clubul de film este un volum atipic de memorii care are un public țintă foarte bine definit: părinții (de adolescenți). Relatează povestea unui cuplu tată-fiu care trece printr-o perioadă dificilă; fiul este din ce în ce mai apăsat de orele petrecute la liceu, tatăl trece printr-o schimbare profesională pe care nu știe cum s-o...
Un Fellini al Balcanilor
L-am descoperit pe Emir Kusturica când eram în şcoala generală şi am fost uimită să văd nişte filme altfel, cum îmi plăcea să le zic prietenilor, mândră că am dat peste ceva original. Primul film văzut a fost Vremea ţiganilor. Atmosfera şi personajele din Vremea ţiganilor descriau scene autentice din mahalaua est-europeană, pe care nu...
Cât costă să fii prințesă?
Jacqueline Pascarl a scris cartea Cândva am fost prințesă. Coșmarul unei mame pentru a spune lumii povestea sa. O poveste tristă, sfâșietoare, despre o tânără naivă ajunsă prințesa unui sultanat malaezian și apoi fugară din calea furiei serenisimului ei soț. Ca în toate poveștile în care bogatul se luptă cu săracul, el a câștigat,...
Cum se citesc trupurile precum cărţile
Atunci când Cititorul şi Cititoarea se confundă în afara cărţii, când confundă paginile unei cărţi cu trupul celuilalt lectura capătă ritmul nevoii de a-ţi învăţa pe de rost propriul cititor. În lectura sa, Cititoarea îşi deschide curiozitatea cu titlurile capitolelor (trupului), cade în amănuntele fiinţei citind defectele ca efecte stilistice şi apoi îşi construieşte propriul...
A început Proctor-mania!
Jo Nesbo este un foarte cunoscut și admirat autor norvegian de thrillere. A cucerit nu doar Scandinavia, ci întreaga lume cu cărțile sale pline de personaje originale, acțiuni complexe și răsturnări de situație surprinzătoare. Ce este și mai surprinzător la Nesbo – lejeritatea cu care îmbină genurile literare, reușind să scrie atât thrillere de mare...
Nu poți să dai greș cu Chandler!
Mă gândeam dacă există vreo carte pe care să o poți face cadou oricui, chiar și unui literat prețios, chiar dacă nu știi nimic despre preferințele de lectură ale cuiva. Până la urmă, după ce am scos din listă albumele de artă, volumele septice de cultură generală și bestseller-ele pe care teoretic toată lumea și...
Credință și păcate. Care e scorul, până la urmă?
Până și cititorii atei sau agnostici își vor da seama că prima nuvelă a acestui volum, Abel Sanchez, este reeditarea modernă a istoriei biblice care îi are în centru pe Abel și Cain, primii frați ai lumii. Dar și cei dintâi care au creat relația criminal-victimă. În scrierea lui Miguel de Unamuno, maestrul cuvintelor...
Din Kazahstan în Canada…
Cu niște ani în urmă, un editor american celebru povestea că în domeniul SF-ului lucrurile merg altfel decât în alte genuri literare. Adică nu are nici un rost să investești în promovarea unei cărți - cititorii din afara fandomului nu vor fi convinși să citească o carte dintr-un gen neserios, iar fanii vor afla (nu...
Sensul nopții, sensul vieții și al morții
Sensul nopții. O confesiune este o carte scrisă sub iminența morții, o operă deasupra căreia a stat umbra unui final implacabil. E un roman născut din absența luminii, din dorința de a lăsa o moștenire a cărei efemeritate să se scurgă o dată cu fiecare pagină. Autorul Michael Cox are o poveste la fel...
Peştera din mall
Romanul Peştera al lui Jose Saramago face parte din seria începută în 1995 cu Eseu despre orbire şi continuată cu Toate numele sau Intermitenţele morţii. Ce s-a schimbat din 95? Trecerea la parabolă (anticipată totuşi şi mai devreme în Pluta de piatră), renunţarea la textul realist-magic-istoric din Istoria asediului Lisabonei...
