În ce cărţi găsim disputa dintre Rău şi Bine? Păi, în cam toate cărţile scrise vreodată. Atunci de ce este Cabalistul mai cu moţ? Păi este. Şi o să vă explic de ce. În primul rând, are motor vibrant şi …
Bărbatul făcut din bucăţi, cel mai recent roman al lui David Lodge, este o reconstituire, în egală măsură romanţată şi minuţios documentată, a existenţei şi personalităţii lui H.G. Wells, scriitorul vizionar care a pus bazele literaturii science-fiction şi a influenţat conştiinţa socială a sfârşitului de secol XIX şi a începutului de secolul XX. Ţintuit la pat de un cancer în fază terminală în casa lui din Regent’s Park, scriitorul în vârstă de 78 de ani îşi rememorează întreaga viaţă, întrebându-se dacă aceasta a fost un succes sau un eşec. Lodge schiţează cu veridicitate şi naturaleţe inegalabile copilăria şi adolescenţa lui H.G. Wells în sânul unei familii care nu-i înţelege aspiraţiile, începuturile carierei sale scriitoriceşti pline de succes, care îl propulsează în scurt timp în cele mai înalte cercuri literare şi politice.
Nutriționiștii Gheorghe Mencinicopschi și George Puia Negulescu revin cu o nouă recomandare de carte pentru sănătate: TU. La regim. Ghid de funcționare pentru o talie de invidiat, care conține zeci de sfaturi utile pentru curele de slăbire.
Cu primul său roman, Trandafirul dispărut, Serdar Ozkan devine al treilea cel mai tradus scriitor de limbă turcă, după Orhan Pamuk şi Yasar Kemal. Romanul a apărut până acum în nu mai puțin de 50 de țări. O carte comparată de mulţi ba cu Micul Prinţ, ba cu Alchimistul lui Coelho, Trandafirul dispărut încearcă să îşi câştige un loc special în topurile literare contemporane. Trandafirul dispărut e o poveste în care diferite culturi şi filozofii se amestecă în ritmul modern.
Pascal Bruckner a revenit în România, la sfârşitul lui iulie, pentru a-şi lansa un volum de eseuri, Paradoxul iubirii, recent publicat de editura Trei, dar şi pentru a-şi relansa bestsellerul care l-a făcut celebru, Luni de fiere. Publicul din România l-a primit cu aceeaşi căldură ca întotdeauna. Un interviu realizat de Florina Pîrjol pentru BookMag.
Lui Alan Bradley îi place să fie straniu. În detalii, în personaje, în insistenţa cu care o pune în felia de lumină sumbră pe eroina sa, Flavia de Luce. Ea a apărut şi în Plăcinta e mai dulce la sfârşit şi se întoarce acum, în Buruiana care împleteşte ştreangul. O copiliţă pe care creatorul ei vrea s-o facă detectiv şi, ca atare, o antrenează încă din pruncie. Are 11 ani, o vârstă parşivă. E mai deşteaptă decât aiuriţii superficiali de seama ei, dar asta şi pentru că duce în spinare un bagaj emoţional mai pestriţ şi mai greu decât ceilalţi. Flavia este o Cenuşăreasă iubitoare de chimie – are două surori care o persecută şi un laborator în care coace parcă, pe alocuri, destinele lumii întregi. Nu-şi cunoaşte mama, dispărută de lângă ea, dar nici tatăl, figură absentă şi distantă, chiar dacă aflat în apropiere.
Aș vrea să te anunț că, de când am ajuns la pagina 104 din romanul tău Să nu mă părăsești, ești prietenul meu. Și să nu crezi că sunt vreo obsedată. M-am împrietenit, de-a lungul timpului, cu foarte puțini …
Americanii sunt mândri de SF-ul lor și aș spune că pe bună dreptate. Dincolo de faptul că ei scriu într-o limbă devenită universală, ca latina pentru mințile luminate din Evul Mediu, n-am auzit să existe vreo altă țară unde să se producă atâta SF pe bandă rulantă, să se publice anual câteva mii de cărți ale genului (unele noi, altele reeditate) și să se vândă cu sutele de mii și cu milioanele de exemplare, atât din librării cât și de pe Internet. Aflându-te într-o asemenea situație absolut privilegiată, presupun că e greu să-ți înfrângi un sentiment imperial care te poate face să crezi că tot ce e interesant și valoros în lume pleacă de la tine. Tu ai inventat fiecare lucru și îi gospodărești pe scară amplă consecințele.
Îmi place Barnes enorm. Îmi place ce scrie, cum scrie şi chiar şi felul în care îşi trăieşte viaţa are ceva care te face să întorci capul după el. Dacă cititul ar fi ca mersul pe stradă. Cartea lui Nimicul de temut, apărută în 2008 şi tradusă la Nemira în 2009, este gândită cu foarte mulţi ani înainte de a apărea. Tema morţii, a mortalităţii, îl bântuia şi-l bântuie aproape zilnic pe Barnes, încă de pe când avea cincisprezece ani.
Cînd vin apocalipse financiare, citiţi cărţi serioase. Nu cu pronosticuri, vaiete şi tîmpenii, ci măcar cu explicaţii clare despre ce s-a întîmplat. Un compendiu lucid şi polemic: În cădere liberă – Joseph Stiglitz. Cei mai fericiţi ani (economic vorbind) pentru Vestul lumii au fost între 1945 şi 1970, scrie Stiglitz. Da, a fost perioada de refacere de după război şi asta explică mult gradul foarte mare de ocupare a forţei de muncă. Dar nu e esenţial pentru explicarea prosperităţii. Vitală în explicaţie e reglementarea pieţei financiare, intervenţia fermă a statului în chestiuni economice. În perioada sus-menţionată o singură criză financiară importantă a avut loc (cea din Brazilia, 1962). În rest, un calm relativ.
Romanul De vei lua aminte la greșelide Andrea Bajani apare într-o perioadă în care mulți copii din România suferă de sindromul abandonului și de dorul părinților plecați la muncă în Italia. Un roman despre dor, dezrădăcinare, relația mamă-fiu și …
Este posibil ca după citirea acestei cărți să vă modificați radical obiceiurile alimentare și chiar să vă salvați viața. Acesta este primul articol semnat de G.P. Negulescu și Gheorghe Mencinicopschi. Publicat în 2007, Studiul China (studiul nutrițional cel mai …