Din motive ce ţin de o anumită psihologie socială, oamenii s-au bucurat întotdeauna când cei bogaţi şi puternici au fost puşi cu botul pe labe de indivizi antisociali. Nu ne referim la indivizi precum Robin Hood sau haiducii – adică cei care îşi asumau responsabilitatea de a face dreptate atunci când autorităţile erau corupte şi care luau de la bogaţi ca să împartă celor săraci – ci la indivizi care îi jefuiau pur şi simplu pe cei care strânseseră averi jecmănindu-i pe cei slabi şi sărmani. De la Rocambole al lui Ponson du Terrail şi Arsene Lupin al lui Maurice Leblanc până la Simon Templar al lui Leslie Charteris, o pleiadă de eroi bandiţi făceau dreptate în felul lor, spre bucuria şi satisfacţia cititorilor. Locke Lamora, eroul lui Scott Lynch, face parte din aceeaşi categorie de justiţiari care îi jefuiesc pe cei bogaţi, fără însă să-şi împartă prada celor săraci. Şi, tot aşa cum Rocambole, Arsene Lupin sau Simon Templar sunt personajele unor serii întregi de romane, Minciunile lui Locke Lamora este prima carte dintr-o serie ce urmează să fie alcătuită din şapte romane (primele trei au fost deja publicate).
Spiral, cea de-a cincea carte din seria Tunele, va fi lansată în Marea Britanie peste o săptămână, pe 1 septembrie, iar în Statele Unite va apărea la anul. Sperăm să o vedem și la noi cât de curând, pentru că face parte dintr-o serie îndrăgită de adolescenții din România. Cel de-al șaselea volum al seriei va încheia aventurile subterane ale lui Will și ale prietenilor săi. Roderick Gordon şi Brian Williams sunt cel mai efervescent cuplu literar pe care l-am cunoscut. Stilul lor conversaţional este la fel de spumos precum scriitura cu care au încântat milioane de cititori. Asta poate şi datorită faptului că, venind în urmă cu trei ani în România, pentru lansarea cărţii a doua din seria Tunele, au descoperit multe lucruri pe placul lor şi au avut multe surprize agreabile.
Michel Onfray este anti-academic, anti-limbaj de autolegitimare (anti-umflare în pene neologistică), este chiar pasionat de „subiecţii săi. Uneori îi calcă în picioare tabloidal de-a dreptul. În istoria tabloidalului filozofic poate, cea mai bună scenă ne-o furnizează un documentar despre Derrida. E întrebat la un moment dat ce-ar vrea să fi ştiut din viaţa lui Kant. Derrida răspunde simplu: detalii despre viaţa lui sexuală. Pasul al doilea când intervievatorul îl întreabă câte ceva despre propria viaţă sexuală: filozoful devine ironic şi schimbă subiectul. Onfray n-are scrupule din astea. Intră cu pistolul în mână şi somează toţi biografii, documentariştii să spună tot. În Freud, amurgul unui idol teza e clară, fără ambiguităţi: Freud a încercat să mintă că a pus bazele unei ştiinţe şi i-a ieşit.
O carte senzațională, Hoțul de cărți, care a captivat încă de la publicare și a câștigat de atunci tot mai mulți admiratori, numărând acum milioane și milioane de fani, apare joi în librăriile din România. La vârsta de 30 de ani, australianul Markus Zusak fusese remarcat deja ca unul dintre cei mai inovatori și poetici romancieri ai zilelor noastre. Odată cu publicarea Hoțului de cărți, el a devenit un „fenomen literar. A crescut ascultând povești despre Germania nazistă, despre bombardarea Münchenului și despre evreii care erau mânați spre lagăre prin micul oraș natal al mamei lui. A știut dintotdeauna ce poveste voia să aștearnă pe hârtie.
În ce cărţi găsim disputa dintre Rău şi Bine? Păi, în cam toate cărţile scrise vreodată. Atunci de ce este Cabalistul mai cu moţ? Păi este. Şi o să vă explic de ce. În primul rând, are motor vibrant şi …
Bărbatul făcut din bucăţi, cel mai recent roman al lui David Lodge, este o reconstituire, în egală măsură romanţată şi minuţios documentată, a existenţei şi personalităţii lui H.G. Wells, scriitorul vizionar care a pus bazele literaturii science-fiction şi a influenţat conştiinţa socială a sfârşitului de secol XIX şi a începutului de secolul XX. Ţintuit la pat de un cancer în fază terminală în casa lui din Regent’s Park, scriitorul în vârstă de 78 de ani îşi rememorează întreaga viaţă, întrebându-se dacă aceasta a fost un succes sau un eşec. Lodge schiţează cu veridicitate şi naturaleţe inegalabile copilăria şi adolescenţa lui H.G. Wells în sânul unei familii care nu-i înţelege aspiraţiile, începuturile carierei sale scriitoriceşti pline de succes, care îl propulsează în scurt timp în cele mai înalte cercuri literare şi politice.
Nutriționiștii Gheorghe Mencinicopschi și George Puia Negulescu revin cu o nouă recomandare de carte pentru sănătate: TU. La regim. Ghid de funcționare pentru o talie de invidiat, care conține zeci de sfaturi utile pentru curele de slăbire.
Cu primul său roman, Trandafirul dispărut, Serdar Ozkan devine al treilea cel mai tradus scriitor de limbă turcă, după Orhan Pamuk şi Yasar Kemal. Romanul a apărut până acum în nu mai puțin de 50 de țări. O carte comparată de mulţi ba cu Micul Prinţ, ba cu Alchimistul lui Coelho, Trandafirul dispărut încearcă să îşi câştige un loc special în topurile literare contemporane. Trandafirul dispărut e o poveste în care diferite culturi şi filozofii se amestecă în ritmul modern.
Pascal Bruckner a revenit în România, la sfârşitul lui iulie, pentru a-şi lansa un volum de eseuri, Paradoxul iubirii, recent publicat de editura Trei, dar şi pentru a-şi relansa bestsellerul care l-a făcut celebru, Luni de fiere. Publicul din România l-a primit cu aceeaşi căldură ca întotdeauna. Un interviu realizat de Florina Pîrjol pentru BookMag.
Lui Alan Bradley îi place să fie straniu. În detalii, în personaje, în insistenţa cu care o pune în felia de lumină sumbră pe eroina sa, Flavia de Luce. Ea a apărut şi în Plăcinta e mai dulce la sfârşit şi se întoarce acum, în Buruiana care împleteşte ştreangul. O copiliţă pe care creatorul ei vrea s-o facă detectiv şi, ca atare, o antrenează încă din pruncie. Are 11 ani, o vârstă parşivă. E mai deşteaptă decât aiuriţii superficiali de seama ei, dar asta şi pentru că duce în spinare un bagaj emoţional mai pestriţ şi mai greu decât ceilalţi. Flavia este o Cenuşăreasă iubitoare de chimie – are două surori care o persecută şi un laborator în care coace parcă, pe alocuri, destinele lumii întregi. Nu-şi cunoaşte mama, dispărută de lângă ea, dar nici tatăl, figură absentă şi distantă, chiar dacă aflat în apropiere.
Aș vrea să te anunț că, de când am ajuns la pagina 104 din romanul tău Să nu mă părăsești, ești prietenul meu. Și să nu crezi că sunt vreo obsedată. M-am împrietenit, de-a lungul timpului, cu foarte puțini …
Americanii sunt mândri de SF-ul lor și aș spune că pe bună dreptate. Dincolo de faptul că ei scriu într-o limbă devenită universală, ca latina pentru mințile luminate din Evul Mediu, n-am auzit să existe vreo altă țară unde să se producă atâta SF pe bandă rulantă, să se publice anual câteva mii de cărți ale genului (unele noi, altele reeditate) și să se vândă cu sutele de mii și cu milioanele de exemplare, atât din librării cât și de pe Internet. Aflându-te într-o asemenea situație absolut privilegiată, presupun că e greu să-ți înfrângi un sentiment imperial care te poate face să crezi că tot ce e interesant și valoros în lume pleacă de la tine. Tu ai inventat fiecare lucru și îi gospodărești pe scară amplă consecințele.