Robin Sharma este unul dintre cei mai apreciați autori americani contemporani. Nu e un scriitor de premii literare prestigioase, nu e un autor de studiat la cursurile de literatură comparată, e pur și simplu un autor de succes. E greu de încadrat într-un gen, pentru că el îmbracă principii, pilde și sfaturi de transformare personală în haina elegantă a ficțiunii. Poate de aceea este printre puținii scriitori de literatură self help pe care îi diger cu ușurință. Nici măcar nu i-am citit toate cărțile, dar i-am ascultat câteva discursuri despre dezvoltare personală și m-a cucerit. Recent, am primit de la el o listă cu sfaturi pentru un bun start în 2012, pe care o împărtășesc cu voi:
Mariano Martín Rodríguez este un cercetător spaniol interesat și de manifestările SF-ului din țara sa. Interesat, după câte observ, mai puțin de fenomenul fandomial (mișcarea suporterilor, fanzine și alte publicații specializate, dispute de grup și intergrupuri) și îndeosebi de aspectele creației, de opere și scriitori. Un studiu de-al său publicat în revista Foundation (nr. 110/iarna 2010) se ocupă de SF-ul spaniol și receptarea lui până la războiul civil din 1936. O perioadă, așadar, clasică pentru „romanțul științific european și nu e nicio surpriză să descoperim, inclusiv în peninsula iberică, acest gen de literatură descinzând din vechile modele de utopie, din Swift și Voltaire, dar și din modele necanonice, de utopie modernă, precum cele imaginate pe pragul dintre secolele XIX și XX de H.G. Wells sau Samuel Butler.
Am terminat unul şi l-am început pe-al doilea. Romanul terminat se numeşte Prizonierii crinului alb, romanul început se numeşte A pierde o chestiune de metodă şi sînt semnate de columbianul Santiago Gamboa. Poliţistele şi thrillerele sînt mici evenimente vinovate pentru mine. Fac uneori infuzii de le Carre sau King sau suedezi buni şi specializaţi în înfricoşarea micii burghezii (o autoare suedeză spunea că nu poţi inventa crime interesante decît din ţări pline de bunăstare – şi Gamboa e plecat din Columbia de mult timp în Vestul ultradezvoltat).
Grupul Editorial ALL lansează campania online vALLuntar „Mai multe cărţi, mai multe şanse prin care îşi propune să încurajeze lectura şi voluntariatul. O echipă de angajaţi ALL va face voluntariat în schimbul….lecturii.
Nutriționiștii noștri Prof. Dr. George Puia Negulescu, Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi și Dr. Șerban Puia Negulescu vă recomandă Hrană pentru sănătate, o reluare adăugită și revizuită a lucrării Înapoi în Paradis, scrisă în anul 1939 de Jethro Kloss.
National Book Critics Circle a anunțat lista finaliștilor care candidează pentru premiile corespunzătoare anului editorial 2011 în Statele Unite. Pe lângă cei treizeci de finaliști, au mai fost anunțate premiile Ivan Sandrof Lifetime Achievement – decernat lui Robert Silvers, editor la New York Review of Books și Nona Balakian Citation for Excellence in Reviewing, pentru Kathryn Schulz. Marii câștigători vor fi anunțați în Gala care va avea loc pe 8 martie, la New York. Iată lista completă a finaliștilor, pe secțiuni:
Haruki Murakami este genul de scriitor capabil să scoată nişte povestiri captivante şi din plângerile primite de angajatul unui supermarket. Nimic din începutul povestirilor incluse în volumul Elefantul a dispărut nu prevesteşte întorsătura absurdă, ilară sau dramatică a naraţiunii. Dar Murakami are acea reputaţie menită să-ţi creeze aşteptarea extraordinarului din cotidian. Cele şaisprezece proze scurte sunt o revelaţie pentru cei obişnuiţi să citească numai romanele scriitorului japonez.
Am citit proza scurtă a canadiencei Alice Munro. Aşa că, înainte de a trece la recenzia propriu-zisă, aş vrea să-mi permiteţi un moment tandru, intim, ca primă reacţie după lectură. „A fost o onoare, doamnă, să vă cunosc chiar şi acum când vă aflaţi la senectute, măcar aşa, prin intermediul cuvintelor înşirate pe hârtie de dumneavoastră şi citite de mine. Îmi place părul dumneavoastră alb-alb şi scrisul dumneavoastră, pe alocuri negru ca bezna. Mi-aş dori să mai scrieţi, dar mi-e teamă să nu... Mi-e teamă. Cu drag, din celălalt colţ de lume, cu sinceritate şi urări de viaţă şi mai lungă, Oana Duşmănescu.
Cărțile au stârnit dintotdeauna pasiuni. Unele pozitive, de atașament, admirație, iubire. Altele negative: dezaprobare, desființare, ură. Culmea, cei mai acerbi dușmani ai cărții au fost, în unele situații, cei care aveau menirea de a le îngriji și a le dărui spre studiu cititorilor. Bibliotecarii. Alți judecători ai vorbelor frumoase au fost vameși, polițiști, magistrați, clerici, politicieni. Oameni care și-au clădit carierele pe cuvântul scris și care au în fișa postului apărarea și încurajarea libertății de exprimare. Veți descoperi mai jos un eșantion de 25 de titluri importante ale literaturii universale, care au avut însă nenorocul să dea peste vreun bibliotecar zelos sau peste autorități obtuze. Acum, dacă vă incită lucrurile interzise, o puteți considera o listă de lectură obligatorie pentru 2012.
Scriitoarea franco-engleză Tatiana de Rosnay este deja un fenomen în literatura contemporană, şi aceasta nu numai datorită uriaşei ei popularităţi. În primul rând, uimeşte capacitatea ei de a scrie la fel de bine şi de complex atât în franceză (limba tatălui ei), cât şi în engleză (limba mamei). Opt romane în franceză şi două în engleză, toate bucurându-se de acelaşi succes de public şi de critică, atestă această neobişnuită abilitate a Tatianei de Rosnay de a crea universuri ficţionale originale în două limbi diferite.
Scriitorul britanic Paul Bailey a participat în decembrie 2011 la Festivalul Internațional de Literatură de la București (FILB). Seara lui a fost electrizantă, poate cea mai reușită din festival. Bailey nu e la prima vizită în România, a mai fost invitat și la Festivalul de la Neptun și a cunoscut țara noastră în perioada comunist. La fiecare vizită a avut câte o peripeție și spune că de fiecare dată când vine aici se așteaptă la surprize. Înainte de prima seară FILB a acceptat să vorbească, în exclusivitate pentru BookMag, despre prima sa vizită aici, atracția pentru spațiul mioritic, începutul carierei sale scriitoricești, prietenia sa cu Dame Beryl Bainbridge și romanele sale, unele dintre ele cu acțiunea plasată în România.
Înainte de toate, doamnelor și domnilor, vreau să vă spun că acela care a scris Memoriile unui bătrân crocodil, Tennessee Williams, este tăticul pieselor de teatru pentru care de altfel s-a ales și cu Premiul Pulitzer: Un tramvai numit dorință (1948) și Pisica pe acoperișul fierbinte (1955). Știu că știați J dar nu m-am putut abține, dacă ar exista o variantă în care prima propoziție să poată fi introdusă virtual de trâmbițe aș accesa-o instant. Din păcate încă nu există un astfel de artificiu în word.