Fie că ne place sau nu să acceptăm ideea, oamenii sunt de mai multe feluri. Înalţi, slabi, graşi, inteligenţi, naivi. Bogaţi. Şi săraci. Lumea copiilor săraci din oraşul brazilian Bahia, aşa cum vine ea desenată de scriitorul Jorge Amado în Căpitanii nisipurilor, are accente crude, impresionante. Este greu de digerat pentru cineva care trăieşte în alt secol şi are, de pildă, pantofi în picioare şi o brioşă pe birou.
Aflat la cea de-a 17-a ediție, Premiul Orange pentru Ficțiune se acordă exclusiv scriitoarelor și celebrează excelența și originalitatea literaturii feminine. Lista scurtă a Premiului Orange pentru Ficțiune 2012 va fi anunțată pe 17 aprilie. Pe 29 mai va avea loc o lectură din titlurile concurente pentru marele premiu, iar a doua zi, pe 30 mai, va fi decernat.
Suntem în Cracovia anilor 90, la un concert de muzică clasică. Vioara sună dumnezeiește în mâinile unei femei mature, tristă și timidă. Instrumentul muzical este moștenit de la tatăl ei adoptiv, care l-a și creat, în niște împrejurări demne de documentarele istorice despre Holocaust. Așa începe micul roman Vioara de la Auschwitz, care a ajuns bestseller internațional la mai bine de zece ani de la moartea autoarei sale, Maria Angels Anglada.
Vinul, șofranul și iubirea au fost combinația perfectă pentru celebrarea simțurilor, încă din antichitate. Pe vremuri, virtuțile afrodisiace ale șofranului și calitățile sale energizante îl transformau într-un ingredient preferat al poțiunilor de amor preferate de cei bogați. Aceasta pentru că de la început șofranul a fost o mirodenie foarte prețioasă. Asocierea dintre șofran și erotism apare foarte frecvent în literatura antică grecească, precum și în frescele epocii. Iar indienii au ridicat șofranul la rangul de mirodenie pentru nuntă sau de esență ritualică pentru templele religioase.
În urmă cu vreo 12 ani am fost curioasă în legătură cu doctrina Kabbalei, așa că m-am abonat la un curs online și de atunci primesc în fiecare zi o mostră de spiritualitate evreiască. Bnei Baruch, unul dintre cele mai mari grupuri pentru studierea Kabbalei, a fost înființat de profesorul Michael Laitman, care ține zilnic pe website-ul său lecții de spiritualitate pentru peste două milioane de persoane. Nu este doar un grup de studiu, este un grup de descifrare a secretelor spiritualității antice, dar și un refugiu din calea dezumanizării și a desacralizării contemporane.
Are 22 de ani și deja a cucerit lumea, cu Divergent, primul volum al unei trilogii distopice apărute la editura Leda. La sfârșitul acestei primăveri va apărea Insurgent, cel de-al doilea volum, iar prima carte este deja în curs de ecranizare. Ce și-ar mai putea o scriitoare atât de tânără? Descoperiți răspunsul Veronicăi Roth în acest interviu exclusiv pentru BookMag:
Plăcerile bărbaților, de Kate Williams. Londra, pe la 1840, chiar la începuturile revoluției industriale. Regatul Unit e împărțit în săraci și bogați, nu există clasă de mijloc. Există bogații opulenți, indolenți, care dispun de viețile și sentimentele celorlalți după bunul plac. Și există săracii – unii săraci lipiți, care nu au ce mânca zile în șir, și săracii cu lustru, care își ascund rușinea sub spoiala unei respectabilități îndoielnice. Ei sunt negustorii altădată bogați și vestiți, acum uitați și falimentari.
În Creionul tâmplarului, Herbal, un gardian zelos al prizonierilor încarceraţi la Santiago de Compostela şi ziaristul Carlos Sousa, dezvăluie fiecare în felul său povestea de dragoste a cuplului Daniel Da Barca şi Marisa Mallo. Povestea celor doi începe încă din anul 1936, de la începutul Războiului Civil din Spania (război care a durat până în 1939). Herbal, un ultra-naţionalist şi membru al falangei fasciste din Spania, îndrăgostit de iubita medicului Da Barca şi dezvoltând un soi de admiraţie amestecată cu invidie faţă de el, îl urmăreşte din închisoare în închisoare mai mult pentru a vedea cum evoluează relaţia dintre cei doi decât pentru că ar fi dedicat facțiunii politice din care face parte.
Mâine seară, la ora 19, la Clubul Țăranului din MȚR, iese în lume Revista de Povestiri! Publicația, care promovează literatura prietenoasă și lectura creativă, își propune să devină un spațiu al imaginației, al talentului literar liber și deschis spre interacțiune, spre joc.
Până în 1970, SF-ul românesc n-a avut fani, în sensul pe care îl acordăm astăzi cuvântului. A avut simpatizanți, de regulă tineri cititori, dar nu fani. E destul să ne uităm la tirajele cărților din epocă. Viitorul al doilea de Vladimir Colin s-a tipărit în 30.000 de exemplare, Povestiri deocamdată fantastice de Mihu Dragomir a făcut chiar 35.000. Un roman al Mioarei Cremene, Mărirea și decăderea planetei Globus, a fost publicat, ca multe alte cărți de același gen, în 25.000 de exemplare. Până și culegerea lui Gheorghe Săsărman, Oracolul, care era o carte de debut, are înscrisă în caseta tehnică cifra de 16.000. Asemenea tiraje impresionante, cu care nu se mai întâlnesc autorii genului astăzi, arată că editurile (Tineretului, ulterior Albatros) nu se adresau unui snop de fani devotați, ci unei mase încă nespecializate de cititori. Și se pare că o făceau cu destul succes comercial.
Există multe forme de contestare a unui lider, a unei vedete pop, a oricărei personalităţi care ne intră în ochi, în urne, în viaţă fără s-o cerem neapărat. Cum îl conteşti? Masha Gessen, ziaristă cunoscută în spaţiul american şi rus, alege o naraţiune presărată cu mărturii, ipoteze, pasaje pamfletare, interpretări hazardate sau deştepte.
Mi-am petrecut weekendul în Jackson, Mississippi, jucând alba-neagra. Mai întâi am citit cartea: Culoarea sentimentelor, de Kathryn Stockett. O carte mult aclamată în Statele Unite în 2009, care imediat după apariție a intrat pe lista celor mai bine vândute titluri. Și la scurt timp a devenit un film, The Help, care a primit multe aprecieri, mai ales grație intepretării personajelor de culoare. Am văzut și filmul! Din toată combinația de alb și negru a ieșit o experiență gri …strălucitor.