Arta romanului este un anumit fel de a scrie istoria. Nu există eveniment istoric care să nu se regăsească în paginile unui roman. Nu există personaj de roman, oricât ar fi de straniu, pentru care să nu se afle un timp istoric care să-l găzduiască. Uneori corespondenţa aceasta se multiplică, precum imaginile prinse între coperţile a două oglinzi: istoria are legende, literatura are mituri. Astfel încât aceeaşi legendă poate fi repovestită cu personaje diferite, iar acelaşi personaj poate hălădui în timpuri diferite.
Humanitas a început anul 2013 cu o ofertă dedicată cititorilor de elită, în care se regăsesc volume de corespondețe, memorialistică, filozofie, logică, arte, economie. Iată ce am ales din raftul de noutăți:
Un discurs dintr-o bucată despre literatură, despre clişee literare şi scriitori într-un roman-dialog în care cuvintele se citesc cu sensul de bază, lipsite de conotaţiile inutile ale clasicizării unei imagini. Scriitura ca meserie impudică, ca „rezistenţă a unui individ la reaua-credinţă a mediului se construieşte în imaginea unui scriitor care descalifică existenţa prin toate punctele ei nevralgice.
Elif Shafak este una dintre cele mai importante scriitoare contemporane, care îmbină orientalismul cu europenismul, miturile Turciei patriarhale cu modernitatea britanică, ideile îndrăzneţe despre creativitate şi progres social cu meditaţii sensibile despre feminitate şi maternitate. O voce puternică a societăţii civile din Turcia, Elif Shafak a fost protagonista unui proces suprarealist, fiind acuzată de insultarea propriei naţiuni pentru că a scris despre subiectul delicat al genocidului armenesc din 1915. Atunci personajele create de ea au fost folosite ca martori ai acuzării. Kafka ar fi urmărit cu încântare acest proces, care în final a fost câştigat de scriitoare.
Încă de la 17 ani când s-a înscris la facultate, lui Emil Cioran i-au apărut insomniile care-l transformau parcă „într-un demon, iar gândul obsesiv la moarte îl urmărea „chiar şi atunci când mânca. Întors la Sibiu, în prima vacanţă de studenţie, pe stada Spinarea Câinelui, mărturisea: „Mă plimbam noaptea, eram ca o stafie şi oamenii din acest orăşel credeau că am mintea zdruncinată. Şi atunci mi-am spus: Trebuie să scrii o carte!. Iar şase ani mai târziu, apare Pe culmile disperării, prima sa carte, pornind astfel în viaţă, la drum, în „căutarea infinită de sine, unul dintre scriitorii şi filosofii români cei mai eminenţi până în prezent.
Romanul Mama de Pearl S. Buck, laureată a Premiului Nobel pentru literatură 1938 şi cea mai vîndută scriitoare americană a tuturor timpurilor, va apărea săptămîna aceasta în colecţia Biblioteca Polirom.
Un Don DeLillo pentru aceia dintre voi care nu prea au timp de citit. Roman scurt, cîteva idei mişto, o întîmplare bruscă şi cîteva fraze măiastre de trecut în carneţelul cu cuvinte şi expresii. Punctul Omega începe cu o scenă care schimbă rapid rama lecturii. Personajul principal, un regizor de documentare, e obsedat de lucrarea 24 hours Psycho, a artistului Douglas Gordon. Celebrul film al lui Hitchcock e arătat fără sonor la o viteză care dilată timpul standard pe întinderea unei zile.
O proastă tradiție ne face să ne organizăm excursiile în străinătate după muzee și case memoriale și le neglijăm pe cele de lângă noi și pe lângă care trecem, poate, zilnic. Păi de ce să le vizităm, că n-au legătură cu opera? mă întrebase cineva. Ba tocmai, ar trebui vizitate cum îți vizitezi locurile în care ți-ai petrecut copilăria care a devenit viața ta. În acele case s-a făurit o operă, ea e furnalul, alambicul, cuibul. Așa că mi-am petrecut câteva duminici din viață vizitând câteva case, case pe care le voi asocia întotdeauna cu numele autorului, sau cu opera lui.
Poate pentru că sunt adepta împărţirii lumii în două şi pentru că „ţin mai degrabă cu Harry Potter decât cu Stăpânul inelelor, poveştile cu hobbiţi curajoşi şi aventurile lor palpitante mi s-au părut întotdeauna puţin demodate. Puţin greoaie şi puţin repetate la nesfârşit.
Fima vorbeşte în numele tuturor inocenţilor uitaţi, fără glorie, al trândavilor plini de idealuri, luaţi în râs din cauza unei lipse acute de pragmatism, dar şi pentru memoria unei ţări având un trecut mitic şi tulburător. Amos Oz construieşte două poveşti: a lui Fima, un angajat mărunt al unei clinici, resemnat în faţa eşecului în a-şi urma vocaţia, în ciuda unui talent poetic lăudat, si povestea Israelului. De fapt, istoria modernă a Israelului devine umbra personajului central, un pacifist idealist, care visează la încheierea tensiunilor dintre confraţi şi palestinieni.
Asocierea perioadei comuniste cu şedinţe curioase de spiritism, cu o piesă de teatru care se amână constant şi cu înregistrări ascultate după moartea aşa-zisului inculpat reface istoria sub forma poveştilor şi a distorisionărilor jurnalistice.
Şi în 2013, Editura Cartea Românească va continua publicarea celor mai valoroase manuscrise propuse de autorii români contemporani. Proză, poezie, critică literară, memorii ale autorilor consacraţi, dar şi debuturi vor încerca să cucerească piaţa editorială şi să obţină cât mai multe cronici şi premii literare. În cursul lunii martie, Cartea Românească va anunţa rezultatele Concursului de Debut al editurii.