Mă bucur că am mai descoperit, grație prietenei mele AnaMaria, încă un condei viu, care promite să nu lase literatura noastră să băltească. Admir stilul frust al lui Chiva și fraza clară, care ți se înfige în minte și acolo rămâne. Aștept următorul roman și îmi doresc să îmi placă la fel de mult ca acest volum de povestiri. Despre care iată, vă vorbește însuși autorul!
Bestseller Sunday Times, distins cu Costa Book Award şi Galaxy National Book Award şi inclus de revista The Economist în lista celor mai bune cărţi ale anului 2010, Iepurele cu ochi de chihlimbar. O misterioasă moştenire de familie de Edmund de Waal a apărut la Editura Polirom, în colecţia Eseuri & Confesiuni, traducere de Ioana Aneci, disponibil şi în ediţie digitală.
Se aude că Google, corporația-mamut specializată în furnizarea de servicii și produse pe Internet, lucrează de zor la un proiect colosal: digitalizarea întregului fond de carte scrisă și tipărită vreodată, pretutindeni în lume. Iar operația aceasta uluitoare nu se face de amorul artei, ori în interesul vreunei arhive secrete, ci pentru a pune la dispoziția oricui din lumea largă tot ce-și dorește să vadă și să consulte din patrimoniul cultural produs și consemnat tipografic de omenire în ultimele vreo cinci-șase sute de ani.
Azi s-a vândut al treilea exemplar din romanul meu. Sau al patrulea, nu mai ţin minte, că e lansat deja de mai mult de jumătate de an. Sunt fericit. Am deschis chiar şi o sampanie în cinstea evenimentului. Pare că sunt un geniu. Sunt atât de puţini oameni care mă înţeleg.
Continuăm seria de articole dedicată preferințelor literare ale scriitorilor români contemporani. Știm că îi iubiți pe Andrei Dósa, dar poate nu știați ce cărți îndrăgește el.
Până să treacă de primele pagini, două amănunte îl incită pe un pasionat de lectură care, aflat în căutarea unor experienţe noi, dă peste romanul lui Gaito Gazdanov, Spectrul lui Alexander Wolf: viaţa tumultuoasă a scriitorului, ce-a fugit din Rusia lui Lenin, apoi s-a mutat la Paris după escale aventuroase la Constantinopol, şi redescoperirea unei bijuterii literare după zeci de ani de uitare.
2013 a fost un an bun pentru mine. Mai întîi, am publicat Ce-a vrut să spună autorul (Polirom) în care am adunat 27 din cele mai bune interviuri pe care le-am realizat în ultimul deceniu (pentru revistele 22, Orizont, Dilema veche şi Dilemateca) cu scriitori români din toate generaţiile* (Livius Ciocârlie fiind seniorul, iar Radu Vancu, juniorul). Dar nu le-am publicat ca atare, căci nu am vrut să fie o colecţie convenţională şi datată de convorbiri.
„Una dintre cărţile de memorialistică cele mai remarcabile şi mai frumoase din epoca modernă, astfel cataloga Caroline Moorehead, biograf celebru şi jurnalist, Portretul unei familii turceşti. O poveste din Istanbului de altădată de Irfan Orga.
Nu am stat niciodată față în față cu scriitorul Dan Miron decât poate atunci când m-am gândit cum i se par întrebările mele. În schimb, am stat cu Pata violetă într-o după-amiază de weekend și mi-a câștigat admirația. Este un scriitor atent, un constructor al frazei, un architect al intrigii – și din nou îmi pare rău că scriitorii ca el ajung greu la cititorii români și cu mult mai greu se află despre ei în lume.
Că în cazul lui Ray Bradbury ceva nu era în regulă din punctul de vedere al fanului pur și dur s-a putut vedea încă de la debutul său cu povestiri în revistele americane specializate. Nu e întâmplător faptul că un cunoscut distribuitor de glorii din Epoca de Aur a genului, John W. Campbell Jr., care și-a legat de nume promovarea publicistică a debutanților Robert Heinlein, Isaac Asimov, Theodore Sturgeon și A.E. van Vogt, nu și-a deschis paginile revistei sale Astounding Science Fiction și pentru tânărul provenit din mica localitate Waukegan din statul Illinois, pe care acesta o pomenește frecvent sau o descrie aluziv în unele dintre anticipațiile sale.