Am avut din adolescenţă dorinţa de a scrie romane, dar n-am publicat decât foarte târziu, într-o măsură, presupun, şi pentru că eram foarte orgolios şi nu acceptam să renunţ la anumite pagini sau personaje care nu erau acceptate de cenzură.
Scriu ca să nu mor de plictiseală. Scrisul e o activitate cotidiană. Aşa că nu văd nimic spectaculos în a-l practica. Acesta e tabietul meu. Am uitat să scriu cu pixul. Degetele nu mă ascultă. Tastatura îmi place oricum mai mult. Îmi dă o stare vintage. Până la urmă, e o maşină de scris updatată.
Scriu ca să mă simt puternic; oamenii obțin senzația asta intrând în competiţii, simţindu-se responsabili, făcând copii, având grijă de un partener. Eu nu știu să am grijă de cineva, fug cât pot de responsabilități – și atunci, ca să ajung la senzația de putere, scriu sau beau.
Mi-ar fi plăcut ca oraşul copilăriei mele să aibă deschidere la mare. Mă vedeam într-un port urmărind cu privirea corăbii plecând cu toate pânzele sus spre ţinuturi îndepărtate, auzeam sirena răguşită a vapoarelor legănându-şi puntea înţesată de călători îmbrăcaţi în haine albe zâmbind fericiţi sub pălării de soare, simţeam mirosul de smoală încinsă al motoarelor, mirosul lumilor de dincolo de orizontul care închidea oraşul ca un capac vibrând tremurător la marginea cerului.
Din când în când se întâmplă ca dintre poveştile care trec pe lângă mine zi de zi una să nu-mi dea pace. Mi se înşurubează în minte un personaj sau un loc sau o replică şi nu se dă dusă până când în jurul ei nu reuşesc să construiesc un text.
După ce am citit Profesorul Bumb şi macii suedezi, am aşteptat cu sufletul la gură un alt volum de proze scurte al cărui autor este Augustin Cupşa. Pur şi simplu acest psihiatru ce s-a apucat şi de scris îţi captează atenţia prin detalii fireşti, simple, dar care virează brusc spre adâncurile complicate ale unor apăsări sufleteşti comune oamenilor din societatea modernă, oriunde s-ar afla ei.
Miercuri, 12 martie, la ora 19.00, la Librăria Bastilia (Piaţa Romană nr. 5) din Bucureşti, Octavian Soviany va susţine o lectură publică din volumul Călcîiul lui Magellan, apărut de curînd la Editura Cartea Românească, şi în ediţie digitală. Lectura va fi urmată de un dialog cu Nora Iuga şi Claudiu Komartin.
Vineri, 7 martie, la ora 19.00, la librăria Bastilia din Bucureşti, Lavinia Branişte va susţine o lectură publică din volumul Escapada, publicat de curînd în colecţia Ego. Proză a Editurii Polirom, şi în format electronic. Invitaţi: Dan Sociu, Bogdan Alexandru-Stănescu.
Rîul care ne desparte, al scriitorului kenyan de expresie engleză Ngũgĩ wa Thiong'o, Papagalul verde, de Martha Bibescu, Marea, dimineaţa, de Margaret Mazzantini, autoarea bestsellerului Nu te mişca şi Tangoul Vechii Gărzi, al romancierului spaniol Arturo Pérez-Reverte, sînt cele mai recente titluri apărute în colecţia Biblioteca Polirom.
Mă bucur că am mai descoperit, grație prietenei mele AnaMaria, încă un condei viu, care promite să nu lase literatura noastră să băltească. Admir stilul frust al lui Chiva și fraza clară, care ți se înfige în minte și acolo rămâne. Aștept următorul roman și îmi doresc să îmi placă la fel de mult ca acest volum de povestiri. Despre care iată, vă vorbește însuși autorul!
Bestseller Sunday Times, distins cu Costa Book Award şi Galaxy National Book Award şi inclus de revista The Economist în lista celor mai bune cărţi ale anului 2010, Iepurele cu ochi de chihlimbar. O misterioasă moştenire de familie de Edmund de Waal a apărut la Editura Polirom, în colecţia Eseuri & Confesiuni, traducere de Ioana Aneci, disponibil şi în ediţie digitală.
Se aude că Google, corporația-mamut specializată în furnizarea de servicii și produse pe Internet, lucrează de zor la un proiect colosal: digitalizarea întregului fond de carte scrisă și tipărită vreodată, pretutindeni în lume. Iar operația aceasta uluitoare nu se face de amorul artei, ori în interesul vreunei arhive secrete, ci pentru a pune la dispoziția oricui din lumea largă tot ce-și dorește să vadă și să consulte din patrimoniul cultural produs și consemnat tipografic de omenire în ultimele vreo cinci-șase sute de ani.